Maria, ma refeream singuri de oameni.
Da, Dumnezeu este cu noi tot timpul.
Eu spuneam ca nici calugarii nu pot trai singuri, si ei au nevoie de oameni. Poate daca ar trai fiecare din ei in pustie, dar nici asa n-ar putea trai.
Ei traiesc si in manastire tot in comunitate si mai comunica si ei cu lumea prin lucrari, vizitatori.
Ai zice ca se retrag pentru rugaciune si unii spun ca tot pentru oameni se roaga calugarii. Asa o fi.
Dar vezi ca pe urma incep sa se faca vazuti si auziti lumii prin lucrarile lor. Devin si duhovnici, au unele harisme si atunci lumea se duce sa-i caute si pe urma sa-i laude.
Cum o dai, tot cu oamenii si prin ei traiesc.
Aceia din pustie, sihastrii...Si ei sunt pana la urma stiuti si chiar cautati (unii intreaba de ei si pe acest forum), pentru ca reprezinta probabil supremul in credinta si vrednicie.
Ce-ar fi daca ei n-ar fi cititi, cautati, laudati de lume? Le-ar fi bine? Isi doresc sa vina bine la lume scrierile si predicile lor? Da, cred ca da. Se bucura si ei cand vine multime de oameni la ei si presa, si sunt invitati si ajung cunoscuti.
@Vsovi- nu mai bruia topicul, te rog.
|