Geo, aceleasi sentimente le aveam si eu când citeam prin 1993 din cartea arhim. Ioanichia Balan despre Athos si locurile sfinte. Si multa vreme am fost fascinat de Athos, am cunoscut câtiva calugari athoniti care mi se pareau niste îngeri. Apoi am citit tot mai mult, ajunsesem sa cunosc manastirile si ani mai târziu am ajuns la Munte, am vizitat manastirile de pe coasta vestica. M-a impresionat peisajul dar duhovniceste nu am simtit nimic special, probabil spiritul parintilor a disparut (asta era în 2002) si în general nu am gasit stralucirea care îmi imaginam ca este ci doar niste locuri ca oricare din lumea asta. Acum înteleg ca orizontul de lut nu poate stisface duhul nostru.
|