Citat:
În prealabil postat de mirela.t
Eu nu cred că este vorba despre nici o boală aici pe forum. Ci de faptul că cererea de mărturisire este un pic superfluă.
Aceste "mărturii din experiență" sunt convinsă că le are fiecare în inima sa, dar asta nu înseamnă că vrea și trebuie să le pună pe tapet pe un forum, care cu siguranță nu ar ști să aprecieze momentul respectiv la justa lui valoare.
În al doilea rând, totuși, nu tot românul s-a născut poet (și scriitor), deci probabil sunt prea puțini cei care ar reuși să-i facă pe alții măcar să se apropie (printr-o descriere în cuvinte) de acel moment sublim din viața lor.
|
Punctul tău de vedere poate fi o dovadă că ”idolatria mentală” face parte de fapt dintr-un panteon idolatru mai cuprinzător care gravitează în jurul ego-ului și a avatarurilor lui virtuale. Putem deschide astfel un evantai de întrebări foarte larg, de la rațiunea de a fi a acestei forme de socializare care este forumul, la problemele duhovnicești care ne împiedică să ne deschidem către alții.
Până la urmă ce facem noi aici? Fugim de plictiseală, ne refugiem din fața realității, suferințelor, dilemelor, într-o piață electronică unde putem spune orice ne trece prin cap, la adăpostul anonimatului? Nu cumva există o contradicție între această protecție a identității ”electronice ” mai mult sau mai puțin false, și afirmarea unei credințe ce valorizează smerenia ca o cale de acces spre ceea ce suntem într-adevăr, dincolo de imaginea cosmetizată pe care o proiectăm în afară?
Nimeni, aprinzând făclie, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeșnic, ca aceia care intră să vadă lumina. (Luca 11:33)