Așadar, poate acum veți înțelege atitudinea ceva mai lejeră a protestanților. Plăcerea apare involuntar, oricât de mult am vrea noi sau nu. Deci nu ține de voință. Și o dată (nu odată) ce a apărut e greu să scapi de ea. Cred că Dumnezeu înțelege asta. Faptul că păcatul e în firea noastră. Și dacă e în codul nostru genetic și în modul nostru de a funcționa, cum să ne trimită în iad pentru asta? Preoții noștri (nu noștrii) nu înțeleg că plăcerea și dorința de plăcere va exista în noi întotdeauna. Pentru că așa funcționează creierul. Foarte puțini sunt cei care au reușit să activeze cenzura atât de tare încât practic să urască plăcerea (mă refer aici la sfinți). Dacă un laic încearcă așa ceva, ajunge să se sinucidă. Pentru că, evident, intră în depresie. Iar depresia e o boală.
|