Citat:
În prealabil postat de Fani71
Dar aceste placeri nu sunt in principiu rele, sunt rele numai daca devin patimi.
Ceea ce simtim in mod agreabil prin simturi nu este pacat in sine, ci devine pacat numai daca este trait intr-un anumit fel. Ca sa nu devina patima, sa nu devina un mic zeu, Biserica ne da postul si alte exercitii ascetice.
|
Astfel de cuvinte reflecta mentalitatea ca Dumnezeu e slujitorul oamenilor si ca scopul poruncilor Lui ar fi de a ne oferi o viata placuta aici pe pamânt.
Sfintii au o învatatura diferita însa: trebuie sa ne lepadam de toate distractiile si sa ne mortificam simturile. Numai rastignirea fata de lume asigura mântuirea, care este un dar al lui Dumnezeu, al Dumnezeului gelos.
Sfântul Pavel spune (Galateni 6):
7. Nu vă amăgiți: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va și secera.
8. Cel ce seamănă în trupul său însuși, din trup va secera stricăciune...
Iar Sf. Iacov spune (cap. 4):
3. Cereți și nu primiți, pentru că cereți rău, ca voi să risipiți în plăceri.
4. Preadesfrânaților! Nu știți, oare, că prietenia lumii este dușmănie față de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș lui Dumnezeu.
Si ca sa nu ramâna dubii ca iubirea fata de lume consta în distractii, Sf. Ioan spune (1 Ioan, cap. 2)
15. Nu iubiți lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubește lumea, iubirea Tatălui nu este întru el;
16. Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului și pofta ochilor și trufia vieții, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume.
În concluzie, înfrânarea nu are rostul de a ne feri de necazuri trecatoare ci de a ne face placuti lui Dumnezeu, pentru ca cine-si traieste viata devine dusmanul Lui.