În prealabil postat de delia31
a plecat din cuib pt. a aduce hrana puilor, in cuib s-a strecurat un sarpe veninos care i-a muscat pe toti puisorii otravindu-i cu veninul lui ucigator.
Inainte ca acestia sa moara, pe cand sarpele se pregatea sa-i inghita, s-a ivit pelicanul iar sarpele s-a retras fara sa guste din prada, in ideea ca se va intoarce sa-si ia victimele in primire dupa ce vor fi murit iar pelicanul se va fi retras.
Cu mare durere, pelicanul isi vede puisorii muribunzi, otraviti de vrajmasul sarpe, dar fara sa stea pe ganduri, se hotaraste sa-i scape cu orice pret.
Ce face pelicanul? Un gest sublim de jertfa si iubire: isi impunge coasta cu ciocul și ii adapa cu sangele lui pe bietii puisori anesteziati si ametiti de veninul sarpelui. Sangele lui curat e antidotul care are minunata putere de a anihila otrava șarpelui. Prin aceasta, puișorii se înviorează și scapă de moarte. Infuzia de sange e salvatoare iar apoi pelicanul isi smulge carnea din piept pt. a-i hrani.
Parte mit, parte realitate, despre pelican se afirma ca atunci cand puii ii sunt vatamati de rapitori sau nu are cu ce sa-i hraneasca, isi raneste coasta cu ciocul si le picura in ciocuri stropi din sangele lui si le da carne din pieptul lui, jertfindu-se astfel ca ei sa traiasca.
Jertfa pelicanului care isi salveaza puii cu propriul trup si sange a fost asociata cu jertfa lui Hristos.
La fel ca in legenda, dupa cum sarpele a otravit puisorii pelicanului, tot asa si vicleanul diavol, a pus otrava pacatului in Adam si Eva. Toti urmasii lui Adam se nasc avand in fire otrava mortii vesnice.
Hristos n-a stat pe ganduri, a primit de bunavoie sa-I fie strapunsa Coasta cu sulita (la fel ca pieptul pelicanului cu ciocul).
Din coasta Lui cea Sfanta curge de atunci antidotul: sangele si apa.
Apa, care nu e altceva decat Taina Sf. Botez iar sangele – Taina Sf. Euharistii.
Nu exista nici un antidot impotriva otravii mortii, cu nimic nu se pot izbavi oamenii decat numai prin trupul si sangele cel curat al Dumnezeului devenit om cu trup si sange.
Odata otraviti de sarpe ca si puisorii din legenda, toti oamenii isi traiesc putina viata biologica doar ca un rastimp al supravietuirii.
Undeva pe aproape sta la panda sarpele, asteptand sa ni se scurga viata din noi, iar otrava mortii sa-si faca efectul pe deplin ca sa poata sa-si inghita prada .
Singurul lucru de care se teme cel rau e sa nu primim antidotul, sangele curat al lui Hristos, singurul care ne poate curata din launtru.
Pe Apa Botezului si Sangele Euharistic din potirul Bisericii sta taina Bisericii.
„De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va intra in Imparatia cerurilor” si „de nu veti manca trupul Meu si nu veti bea Sangele Meu nu veti avea viata in voi”.
Simbolul pelicanului l-a inspirat si pe imnograful ortodox care a alcatuit Slujba Ortodoxa a Prohodului ce se canta in Vinerea Mare. Pare-mi-se ca e una din strofele starii a 2-a.
„Ca un pelican
Te-ai ranit in coasta Ta, Cuvinte;
Si-ai dat viata la ai Tai fii, care au murit,
Raspandind asupra lor izvoare vii.”
Cam asta vrea sa ne dezvaluie metafora pelicanului din “ornitologia ortodoxa”: „Hristos, divinul pelican”, care continua sa ne hraneasca cu trupul Lui si sa ne dea sangele Lui ca antidot la otrava sarpelui.
|