[cezar_ioan]

În prealabil postat de Dumitru73

Chiar ... Nu!

Ai dreptate, să nu se supere fratele meu mai mare, Dragoş...

Pentru orb, oricât s-ar văluri lumina, toate-s basme... Întrucât nu crede ce-i spune văzătorul.
Dar sunt şi orbi (am eu un prieten, de vreo 25 ani, care cunoaşte lumea văzului prin ochii şi cuvintele mele) care se smeresc şi acceptă ajutorul văzătorilor.

Cată, Dumitre, riscă-te şi cere, în cămara ta, cu nădejde, hai, curaj!!!:

Doamne, ai milă şi de mine! să Te cunosc, să pot să urlu, ca poetul: "Este!"
Aşa, Doamne, să fiu şi eu mângâiat (cum păcătosul de cutare, de pildă) că Te cunosc, că Te doresc, măcar, cu-adevărat, să-mi fii adică aproape, oricînd şi oriunde... Că şi eu sunt, eu Dumitru, lucrul Mâinilor tale, Doamne, că şi eu sunt om, om simplu, Doamne, muritor de rând, făptură din Zidirea Ta! ţărână, lut, ori nici măcar atât - nimic de-a dreptul fără Tine, Doamne....
Aşadar, o, Iisuse, dacă până şi nenorocitul ăla de cutare, stupidul, Te mărturiseşte - ori, ca să fiu mai exact, Te crede pe Cuvânt - fără să Te fi cunoscut cu adevărat,
dacă până şi nenorocitul ăla se laudă cu Tine, că, chipurile, îi eşti Alfa şi Omega, liman şi scut, nădejde vie şi putere, mângâiere, dor,
dacă până şi curvarul ăla beţiv bătrân şi baba aia nebună şi bebeluşul cela abia gânnguriu
se bucură de harul Tău,
dacă până şi pomii cântă şi suspină după Tine.....

apăi eu, însuşi Dumitru, acest bărbat curat şi nepătat ce sunt,
eu oare, Doamne,
după dreptatea Ta,
nu merit măcar o bănuială, acolo, un fulg, un bob, un ştiulete, un ciur, un micron, un microfon, o râmă, o dudă, o scroafă, o scofală, o mealcă, un muc, un sfârc, un drob, un oarecare băjmăjit de dor şi fuior
de credinţă?

Cred, Doamne, ajută necredinţei mele mari, AMIN!



Aşa să zici, bre, Dumitru,
parol!

astfel, fără să mai aştepţi minuni de la noi (că-ţi dăm doar informaţii, mărturisiri, opinii, iar nu Har! Nu noi îţi conferim putere/sfânt organ al credinţei)

să capeţi pârtie, bre Dumitre, frate, spre Lumină.

Doamne ajută!