Citat:
În prealabil postat de Dumitru73
eu cred că asa este el.
|
Adică așa cum crezi tu că aș fi sau așa cum mă suspectează el pe nedrept și fără probe, fără dovezi ci pe sepeculații ca să se scoată din culpa materialist-geocentristă de care nu e conștient?
Fii și tu mai clar, și exprimă-te frumos de exemplu printr-o fabulă mai clară cum e aia cu Boul și Vițelul ca să știm cine e boul și cine e vițelul... că acuma ce o să mă fac eu cu trei bursuci pe capul meu și cu un Mateiaș care și-a salvat onoare în ultima clipă... prin demisie.
Fabulă de Grigore Alexandrescu modificată cu schipsis:
Lupul Moralist ce stăpânea peste jivinele și fiarele din toată gLumea.
''V-am spus, cum și se pare, de nu îți fi uitat,
Că lupul se-ntîmplase s-ajungă împăiat (împărat).
Dar fiindcă v-am spus-o, voi încă să vă spui
Ceea ce s-a urmat subt stăpînirea lui.
Auzind împăiatul lup că-n staturile sale
Fac năpăstuiri multe păroșii dregători,
Că pravila stă-n gheare, că nu e deal sau vale
Unde să nu vezi jertfe și mulți prigonitori,
Porunci ca să se strîngă obșteasca adunare,
Lîngă un copaci foarte mare și foarte tare;
Căci vrea pe unii-alții să îi cam dojenească,
Și-n puține cuvinte,
Să le-aducă aminte
Datoriile lor de spor.
Toți se înfățișară: și-nălțimea lupească
Începu ca să vorbească
C-un glas dojenitor:
„Domnilor de tot felu! Bune sînt astea toate?
Datoriile slujbei astfel le împliniți?
Nu aveți nici sfială, nici frică de păcate,
Să faceți nedreptate și să năpăstuiți?
Toate slujbele voastre țara vi le plătește;
Încă, pe la soroace,
Cîte un dar vă face.
Dar reaua nărăvire,
Ce o aveți din fire,
Nu se tămăduiește.
Vedeți cu ce morți grele
Se isprăvesc din lume
Și cum lasă rău nume
Acei care fac rele.
Gîndiți-vă că poate veți da cuvînt odată.
La-nalta judecată.
Gîndiți-vă la suflet, și luați de la mine
Pildă a face bine.“
Ast cuvînt minunat,
Pe care împăiatul lup auz că l-a-nvățat,
Trecînd pe lîngă sat.
La ziua unui sfînt, cînd preotul citea
Și propoveduia,
Pe mulți din dregători, să plîngă i-a-ndemnat.
„E! ce ați hotărît, jupîni amploiați?
Oare-o să vă-ndreptați?“
Îi întrebă atunci înălțimea-mpăiănjenită,
Ce purta o manta de oaie jupuită.
„Spuneți, o să schimbați purtarea-vă cea proastă?“
— „Să trăiți la mulți ani, împăiciunea-voastră,
Răspunse un vulpoi, în slujbe lăudat;
Ne poate fi iertat,
Să vă-ntrebăm smerit, de vreți a ne-arăta,
De unde-ați cumpărat postavul roșu de manta?“
Cînd mantaua împăicească este din piei de oaie,
Și printre dinți există cărniță de mieluț,
Atunci judecătorii fiți siguri că despoaie
Și avocații vă fierb la foc călduț.''