Citat:
În prealabil postat de Corinusha
Raspund eu, pentru ca stiu bine unde. Nu departe. Am o groaza de dubii in multe privinte, dar totusi cred in Dumnezeu; simt ca e Cineva acolo sus care ma ajuta si ma indruma cand nu stiu pe ce drum sa o apuc. Dar tot imi raman dubiile si partile de necredinta (dupa cum probabil stiti, nu cred in sfinti la modul in care cred in Dumnezeu, mai ales cand vine vorba e sfintii contemporani), si sincer, nu-s o crestina buna. Am pacatuit si pacatuiesc in continuare si nu ma spovedesc prea des; de fapt, o fac rar de tot. Momentan citesc Biblia (am inceput dintr-o curiozitate oarecum stiintifica, continui pentru ca imi face placere ce citesc) si incerc macar sa fiu un om mai bun, macar pentru ceilalti; intotdeauna mi-a placut sa ajut pe cel care are nevoie, ciar daca, cu cativa ani in urma eram aproape necredincioasa de tot.
Ca ma va mantui Dumnezeu sau nu, nu stiu; eu cred ca nu-s prea vrednica, dar Dumnezeu ma va judeca. Momentan mai mult decat acum nu am cum sa cresc in credinta, pentru ca, cred si in stiinta (inerc sa "servesc" doi stapani ca sa zic asa). Dar asta sunt.
Ce e interesant... am inceput sa cred in Dumnezeu in timpul facultatii cand am studiat...psihologia... acea stiinta oarecum draceasca.
|
Corinusha, initial am intrat pe un alt topic unde ii luai apararea Sophiei si eram gata sa-ti raspund acolo intr-un anume fel. Iti spun totusi aici: chiar daca esti tanara si plina de entuziasm, ai sa obosesti si tu intr-o zi, pentru ca n-ai sa intelegi de ce tu si altii ca tine, de buna credinta (nu buni crestini, neaparat) tot bagati intr-un sac, ani si ani la rand, ganduri bune si intelepte, iar cand iti mai arunci privirea in interior, nu numai ca il descoperi gol, dar acolo colcaie sobolanii rautatii si clevetirii lui Dumnezeu (intra in arhiva mesajelor si a threadurilor initiate de ea, si vei intelege, zazania si hula de care vorbesc). E usor sa luam altora apararea, dar poate e mai intelept sa citim putin si printre randuri.
Cat despre tine personal, stai linistita. 99% de aici suntem sub starea ta de smerenie, chiar daca ne pretindem induhovniciti. In noi (cel putin cazul meu) roade adanc viermele mandriei, ca si cum as fi vrednic sa dau sfaturi celorlalti, cand de fapt nu-i nimic de capul meu, ba poate inca ma mai tulbur daca cineva imi face o rautate, desi eu credeam ca am scapat demult de aceasta faza!...
Daca vrei sa ajungi la
acel liman, fa efort si nu darama casa, atunci cand te lovesti cu capul de pragul de sus. Coboara privirea si invata sa te asezi in genunchi, ca sa poti intra pe usa cea mica a Raiului. Fiindca acolo nu poti intra plin de semetie, ci trebuie sa mergi in genunchi!...