Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Sa stii ca mai mult am scris decat am vorbit, pentru ca ea a citit cam tot ce am postat pe forum. :) Am mai si discutat direct, insa numai cand a avut ea chef. I-am explicat ca omul este liber sa aleaga, ca eu nu fac prozelitism. A trebuit sa fac si compromisuri, adica sa nu exagerez cu chestii "bisericesti" prin casa sau in comportament. La un moment dat, am inceput sa mergem impreuna la Liturghie, deoarece voia sa fim cat mai mult nedespartiti. Am avut grija unde sa mergem, caci si eu sunt pretentios la calitatea slujbelor. Mai mult, mi-am schimbat duhovnicul cu un preot-calugar pe care intamplator a venit la noi pentru o sfestanie si pe care l-am simpatizat amandoi, sperand ca intr-o buna zi sa aiba curajul sa i se marturiseasca. Asta a fost partea cea mai grea, pentru ca se stie parerea generala a eterodocsilor despre clericii nostri. Nu o data mi-a zis ca se va spovedi numai cand m-oi face eu preot...
Oricum, ea si-a dat seama ca ortodoxia este o cale nobila de existenta, care merita atentia. Iar eu imi pun mari sperante in sotia mea, deoarece stiu ca samanta semanata a cazut intr-un pamant bun, pe care l-am ales cu grija mai dinainte.
Acum ati descoperit un alt motiv pentru care mi-am petrecut timpul tastand mii de mesaje aici. :)
|
Multumesc pentru raspuns.
Intrebam pentru ca stiu cazuri cand ravna unuia il indeparteaza pe celalalt de Biserica, chiar daca este credincios - prin opozitie. Sau nu stiu, mi-e greu sa inteleg exact, poate din cauza ca cel care merge la biserica nu respecta in inima lui libertatea celuilalt, chiar daca o respecta cu vorbele.
Credinta e o treaba foarte delicata.