„Hristos a înviat”, Ce vorbă sfântă,
Îți simți de lacrimi calde ochii uzi,
Și-n suflet parcă Serafimi îți cântă,
De câte ori, creștine, îl auzi?
Hristos a înviat în firul ierbii,
A înviat Hristos în adevăr,
În poienița-n care zburdă cerbii,
În florile de piersic și de măr.
În stupii de albine fără greș,
În vântul care suflă mângâios,
În ramura-nflorită de cireș.
Dar vai, în suflet ți-a-nviat Hristos?
Ai cântărit cu mintea ta, creștine,
Cât bine ai făcut sub cer umblând?
Te simți măcar acum pornit spre bine,
Măcar acum te simți mai bun, mai blând?
Simți tu topită-n suflet vechea-ți ură?
Mai vrei pieirea celui plin de har?
Ți-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ți gură?
Iubirea pentru semeni o simți jar?
O, dacă aceste legi de-a pururi sfinte,
În aur măcar azi te-au îmbrăcat,
Cu Serafimi în suflet imn fierbinte,
Ai drept să cânți „Hristos a înviat!”
(Vasile Militaru - Hristos a înviat)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|