"Patimile savarsite cu fapta, cu fapta se si tamaduiesc. Caci precum neinfranarea, placerea, lacomia pantecelui si viata nepasatoare si fara randuiala inradacineaza in suflet deprinderea patimasa si il duc la fapte necuvenite, asa stramtorarea in infranare, ostenelile si nevointele duhovnicesti aduc in el despatimirea si-l stramuta de la patima la nepatimire" (Cuviosul Nichita Stithatul).
"In aceasta sta rostul epitimiilor date de duhovnic in Taina Pocaintei. N-ajunge ca pacatosul sa regrete teoretic faptele sale, ci intrucat acelea au izvorat dintr-o slabire a firii sau din niscai obisnuinte egale cu patimile, aceste obisnuinte trebuie vindecate tot prin fapte staruitoare, prin fapte de putere a spiritului manifestat prin trup. De aceea faptele de pocainta sunt fapte tamaduitoare, intaritoare ale firii" - Parintele Dumitru Staniloae.
|