Citat:
În prealabil postat de catalin2
Eu cred ca e scris chiar de parintele, nu avem vreo dovada ca l-au scris niste mireni. Nu putem sa extindem ce se intampla in cazul parintelui Arsenie Boca si sa spunem ca mirenii scriu peste tot carti si le pun sub numele unor duhovnici. Iar acele lucruri nu mi s epar atat de grosolane cum ti se par tie, doar pentru ca le faceai inainte. Sunt lucruri cunoscute de majoritatea ortodocsilor.
|
Nu e scris integral de părintele am scris în postarea următoare de ce, n-are importanță cum mi se par mie sau altora ci faptul că sunt câteva extrapolări, extinderi nejustificate de canoane, exagerări, nu toate, dar substanțial de multe pentru un îndrumar care se recomandă pe net ca un reper.
Citat:
În prealabil postat de catalin2
Nu prea stiu sinoade care s-au intrunit ca sa dezbata pacate. Pacatele de baza sunt continute in cele zece porunci, dar chiar Iisus a spus ca nu sunt doar acelea pacate. Daca ai citit ce am scris in mesajul anterior, tot timpul facem pacate, in fiecare minut, din cauza firii cazute de dupa Adam. La spovedanie se iarta si miile de pacate mici facute sau cele de care nu ne dam seama.
|
Sinoadele au stabilit canoane, unele conțin interdicții pentru mireni, călugări, clerici, episcopi sau prescripții pentru cum trebuie să se facă anumite rânduieli și sancțiunea de la abateri.
Ca principiu nimeni nu ar trebui să adauge la canon dintr-un zel personal și să încerce să-l impună general fără ca Sfântul Sinod să pună în discuție anumite interpretări, fariseii puneau poveri de nepurtat.
Ierarhii se pronunță în mod sinodal și pe problemele care țin de viața morală a Bisericii, care se impun cu titlu general.
Nici măcar părerea unui Sfânt canonizat nu e musai să fie părerea generală a Bisericii, trebuie să existe un Consens Patristic.
Citat:
|
Cei care au intentia sa pacaleasca o fac oricum, nu e nevoie de o astfel de scuza. Iar duhovnicii nu sunt atat de limitati sa-si faca o impresie doar de suprafata, adica sa se lase intentionat pacaliti.
|
Duhovnicii nu-i cunosc pe cei care sunt noi.
În principiu ai dreptate aici, dar se pare că și redactorii remarcă în prefață că transcrierea pe hârtie a tuturor exemplelor poate încărca mult memoria și răbdarea duhovnicului.
Citat:
|
Intreba tu cativa credinciosi si o sa vezi ca proape toti stiu ca icoanele se pun spre rasarit si rugaciunea se face tot asa (afara de cei care oricum nu stiu prea multe lucruri despre credinta). Acolo scrie "adeseori", e vorba de rugaciunea obisnuita, cand ai posibilitatea sa faci asta, nu si de cazurile exceptionale. Si eu la inceput ma rugam in alta directie, pentru ca nu stiam, dar cand am aflat am inceput sa ma rog spre rasarit, nu m-am gandit ca de ce ce e asa, ca eu stiu mai bine.
|
La cum era formulat acolo
„nu m-am rugat întodeauna la răsărit ci adeseori către ...” rezulta că ori de câte ori NU te rugai spre răsărit ar fi un păcat.
Era o formulare absolută, nu permisivă la excepții...
Știam și dinaintea acestui topic că altarul e la răsărit ca regulă, că
există Biserici ortodoxe care nu au altarul spre răsărit din rațiuni istorice, practice etc, exemplu
Catedrala ortodoxă din Cluj, care are altarul spre Nord și bisericile din diaspora închiriate sau cumpărate de la eterodocși.
Îndreptarul la exemplul acela nu vorbea de altar, sau icoană spre răsărit, sau lăcașul de rugă de acasă, ci de
rugăciunea făcută musai spre răsărit mereu, e formulat lacunar în mai multe locuri.
Nu te rogi numai în casă sau în Biserică.
Un om care citește pentru prima dată un îndreptar ca acesta pleacă cu idei fixe, necircumstanțiate, cu eventuale noi dileme.
Problema ar fi pentru cei care nu verifică îndreptarul și cu alte surse, nu caută tâlcuiri la Sfinții Părinți și iau de bun că dacă a semnat un preot e bun și după termină nervos duhovnicul cu lucruri secundare, unii nici nu citesc prefața aceea unde atenționează.
Sau și mai rău pentru cei care se smintesc de preot și de ideea de îndreptar și nu mai pun mâna pe altele să verifice, eventual cred că e creația părintelui Măndiță sau a altor preoți.
N-am mai văzut așa răspândire la niciun alt îndreptar.