Citat:
În prealabil postat de Fani71
Postul nu este autobiciure, ci este un exercitiu de detasare de lume, pentru a putea sa ne apropiem de Dumnezeu.
Nu pentru a ne face rau sau a suferi, ci pentru a nu fi dependenti de lucrurile care nu sunt Dumnezeu - si sa ne putem apropia apoi de ele cu recunostiinta fara de Cel care le-a creat.
|
Astea erau frazele pe care tu, Sophia, ziceai ca nu le-ai prea inteles.
Sa mai incerc odata:
Nu postim pentru a face ceva neplacut. Sensul postului, si al ascezei in general, este de a face un execrcitiu de detasare de tot ce este creat, pentru a ne aminti de Cel care a creat toate aceste lucruri.
Dumnezeu a facut totul bun, si pe om l-a facut bun la inceput. Dar omul, revoltandu-se impotriva lui Dumnezeu si vrand sa fie el insusi un dumnezeu, dar fara Dumnezeu, deci sa fie 'autonom', a inversat intr-un fel relatia lui fata de lume:
- De unde la inceput el era 'transparent' fara de lume, si fata de Dumnezeu (adica se impartasea in mod natural din Dumnezeu, dar avea in mod natural si comuniune cu lumea),
- si de unde calitatile lui spirituale foloseau calitatile si simturile fizice pentru a se urca spre Dumnezeu, si pentru a ridica la El toata creatia,
dupa cadere situatia s-a inversat: simturile si calitatile fizice au inceput sa foloseasca si sa domine calitatile spirituale, si
omul a inceut sa il uite pe Dumnezeu si sa prefere creatia, si sa se faca astfel sclavul ei.
Intre timp Dumnezeu s-a facut om si a 'reparat' prin intrupare, moarte si inviere ce era stricat in om, deci si aceasta inversare - adica ne-a dat posibilitatea sa
colaboram la reparatia asta, pentru ca daca ne-ar fi 'reparat' fara participarea noastra, nu ar fi respectat libertatea omului.
De aceea asceza este necesara: face parte din participarea noastra la 'reparatia' omului: Pentru a nu mai fi dependenti de simturi, si prin ele de creatie, si a ne reintoarce spre Dumnezeu. Prin asceza, facem inversare ainversarii :-)
Daca tinem post in acest sens, putem pe urma
sa punem fiecare lucru la locul lui - si sa ne bucuram si de bunurile create, multumind lui Dumnezeu ca le-a facut.
Ma tem sa nu fi complicat pana la urma lucrurile in loc sa le explic mai bine ;-)