Am citit la un Parinte ca oricat de putin ne rugam, important este sa facem acest lucru constant, sa nu neglijam rugaciunea, sa ne devina obisnuinta. Eu am inceput sa ma rog in liceu, cand la ora de religie profesorul ne-a spus sa spunem macar Tatal nostru dimineata si seara. Cand ma sculam si aveam tendinta sa trec peste rugaciune imi spuneam: hai sa zic macar atat. Daca nu ai timp, spune o scurta rugaciune dimineata ( o alegi tu) una la amiaza (daca se poate si ai conditiile necesare) daca nu poti, sa spui in gand o rugaciune si o alta seara. In rest, asa cum a spus si Glykys, poti sa te rogi atunci cand activitatea desfasurata iti permite acest lucru. Parintele meu duhovnic accentua asupra faptului ca timpul petrecut in rugaciune este un timp castigat.
|