Mi-e dor de Tine, Doamne!
E atâta tăcere în sufletul meu... Îl simt atât de obosit și înlăcrimat. Mă arde neîncetat și dulce dorul de Tine, Bunule!
Mi-e dor să-Ți privesc Chipul blând din icoană, să Te ating cu mâna tremurând, să-Ți povestesc fărădelegile mele și apoi să Te iubesc mai mult și mai mult, iar Tu, ca un milostiv să mă ierți.
Unde ești acum, Doamne? Te simt de atâtea ori aproape, pășind lângă mine, dar nu Te văd... Îmi întind mâna o clipă, sperând că Te voi ajunge, dar nu ești...
Bunule, Te pierd, Te găsesc și iar Te pierd. Și bucuria pe care o am atunci când Te zăresc o clipă, îmi adâncește durerea clipelor în care nu Te văd. Dar drept este, Doamne, să nu-mi îngădui să Te văd, că nevrednic sunt...
Din adâncurile inimii mele, Te întreb: Unde ești, Dumnezeul meu? Unde ești, Pacea mea?
Bunule..., unde Te-am pierdut?
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iub...ne-doamne.html