Ai văzut? Oameni din lume și fac lucrare duhovnicească. Iar voi aici sunteți ca niște prințese. Ia gândește-te la o mamă care are patru copii, unul întârziat mintal, altul bolnav psihic, altul anemic, iar al patrulea care umblă nopțile pe drumuri. Iar cu soțul ei – cine știe ce fel de om o mai fi și acela – să aibă, sărmana, alte necazuri. Și să suporte atâtea și atâtea fără să cârtească sau să răbufnească și fără să aibă cui să-și spună durerea sa, căci unele lucruri din familie nu se pot spune oriunde. Se poate, de pildă, ca bărbatul să plece de acasă și să nu-i lase nici mâncare. Să nu aibă, sărmana, nici bani să plătească chiria și să vrea să o scoată din casă. Să fie nevoită să lucreze oriunde, să întâmpine primejdii, apoi să vină să-ți spună: „Fă rugăciune să mă păzească Dumnezeu cel puțin de aceste primejdii!”. Sau, bărbatul ei să fie bețiv, să nu lucreze, ci să meargă numai la cafenea și ea să fie nevoită să spele scările blocurilor. Iar acela să vină beat la miezul nopții, să o bată și să-i ceară banii pe care i-a câștigat ea, sau să meargă el însuși să-i ia de la cei la care a lucrat femeia lui. Aceasta este adevărată mucenicie.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003)
|