[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.
Te rog primeşte şi câteva cuvinte de la necioplitul de mine, că e tare frumoasă smerenia ta, să nu-ţi fie spre mândrie, că nimic nu ai, de la Domnul toate. Şi pomeneşte cel mai rău între oameni, cu adevărat, că nimic bun nu fac şi mereu mă osândesc şi mă înghite iadul.

Ce înseamnă ortodox sau Ortodoxie? Cuvântul are două cuvinte greceşti ca rădăcină: ORTHO care este drept, dreaptă şi DOX, DOXA, DOXIA, care înseamnă slăvitor, slăvitoare, slavă. Deci, drept slăvitor, dreaptă slăvitoare, dreaptă slăvire. Adică e aşa cum trebuie să fie creştinismul, e aşa cum trebuie să fie slăvirea dată Domnului Dumnezeu, aşa cum trebuie să fie toţi creştinii, aşa cum găsesc în ceea ce se numeşte Ortodoxie. Sfânta Credinţă Creştină Mântuitoare. Cuvântul a fost luat şi împrumutat de alte categorii, cum s-a amintit mai jos, evreii ortodocşi, ca să arate calitatea lor de a rămâne fideli învăţăturilor primare, curate, dar a fost luat oarecum în sens de batjocură, ca să-i schimbe sensul. Doar creştinii pot fi drept slăvitori, (că asta înseamnă cuvântul), evreii şi nimeni nu mai poate fi slăvitor, căci ei nu slăvesc. Doar creştinii slăvesc. Ei au ritualuri, jertfe, etc. E folosit în mai mult în sens de a arăta că sunt extremişti, radicali, habotnici, lucru care la adevărata semnificaţie a cuvântului ortodox, e imposibil.
În fine, numele a apărut la Marea Schismă, când eresul romano-catolic s-a grăbit a se numi pe sine Universal, Biserica Universală, ca să arate tuturor parcă prin întunericul în care vrea să intre, anume să acapareze toţi oamenii, Universal, pentru toţi, să arate că noi, ortodocşii greşim şi doar ei au dreptate în toate şi toată omenirea trebuie să fie ca ei, iar în nebunia minţii lor s-au înşelat. Nu au putut dobândi toţi oamenii pământului. Dumnezeu nu îi lasă. Prin forţă şi prin inchiziţie au reuşit, o bună perioadă de timp, să aibe mulţi "credincioşi", prin frică. Dar uite că "bisericile" lor sunt tot mai goale în fiecare an, tot mai mulţi protestanţi şi musulmani. Acolo unde nu e Dumnezeu, nu e nimic, e casă clădită pe nisip.

Să revenim. Atunci când mărturiseşti credinţa, o poţi face în ambele feluri, spunând fie: sunt ortodoxă, sau fie: sunt creştin ortodoxă; eu prefer să spun sunt ortodox, prin asta spun totul, sunt drept slăvitor, sunt în creştinismul care e aşa cum trebuie să fie şi cum place Domnului. E de la sine înţeles ce înseamnă ortodox. E creştin. Şi când spui ortodox, mărturiseşti indirect, că e singurul creştinism autentic primar, curat şi scripturistic, rămas pe pământ, prin neadăugând cuvântul creştin. Când spui creştin ortodox, parcă te îndoieşti de credinţa ta, parcă spui, da sunt creştină, dar parcă şi alţii ar mai fi creştini, creştinii romano-catolici, creştinii adventişti de ziua a 7-a, sau a 6-a, sau creştinii martorii lui Iehova, sau creştinii penticostali, sau luterani, sau baptişti, sau calvini, zwinglinişti, noii sfinţi, sau alte soiuri de diavoleşti înşelări şi erezii, care sunt orice vrei tu, dar creştini nu. Din nefericire, au hristoşi mincinoi şi falşi dumnezei. Simplu, sunt ortodox.

Însă eu ştii cum fac? Am o cruce frumoasă, rusească, destul de mare, de vreo 5 cm, din inox pe contur de fond de lemn, cu Preasfânta Născătoare pe inox, şi Duhul Sfânt deasupra şi Sfântul Ioan şi alţi minunaţi şi dulci ai lui Dumnezeu şi o port afară, pe un şnur gros negru, aşa mărturisesc eu fără cuvinte credinţa. Şi când stau de vorbă cu cineva, se uită, chiar şi involuntar, la Sfânta Cruce de la piept, şi unii zâmbesc şi mă întreabă: ce eşti? Spun şi eu zâmbind: creştin. Şi-atât, nu mai spun nimic. Şi ei: cum creştin? Ce confesiune? Ortodox, spun, tot zâmbind, e singura Biserica Creştină rămasă pe pământ. Apoi se uită puţin ciudat la mine, şi continuă cu ce vorbeam adineori.

Iar despre doamna care te sminteşti de ea, spune-i: Vă mulţumesc frumos pentru cuvinte, Dumnezeu să vă răsplătească râvna, dar vă amintesc politicos, că nu noi nu putem binecuvânta pe nimeni, decât pe Dumnezeu în rugăciune şi nicidecum un alt om, căci nu avem har. Doar preoţii pot face asta, căci doar ei au har. Noi avem dar, sau daruri. Avem milă de la Dumnezeu, avem Iubire şi virtuţi, cu mila Sa, dar nu-i voie să binecuvântăm. Iertaţi-mă dacă vă smintesc, vreau doar să vă mărturisesc Adevărul. Nu vă interzice nimeni să binecuvântaţi, dar nu are efect şi mai bine să nu folosim cuvinte aşa mari, că putem ajunge bătaia de joc a vrăjmaşilor nevăzuţi.

Cam atât. Iartă-mi. Bucurii.