[Remus]

Cartea ortodoxă între cenzura patriarhală şi pretenţiile librăriilor moderne
Recent a fost făcută publică o circulară a Arhiepiscopiei Bucureştilor prin care se interzicea comercializarea prin pangarele bisericilor şi mănăstirilor a revistelor „Lumea credinţei” şi „Lumea monahilor”. Această circulară vine după o alta, care, ceva mai înainte, a aplicat acelaşi tratament cărţilor ortodoxe care provin de la alţi difuzori decît cei patriarhali. Nu se ştie ce a împins Patriarhia la acest gest extrem, ştiut fiind că în ultima perioadă revista „Lumea credinţei” a făcut eforturi uneori exagerate de a elogia partea oficială a Patriarhiei Române, în special persoana noului patriarh.

Faptul a stîrnit o adevărată polemică pe internet antrenînd jurnalişti şi intelectuali ortodocşi, ajungînd pînă la a declara boicot trustului „Basilica” aparţinînd Patriarhiei Române.

Despre strădania oficialilor bisericii de a bloca publicarea şi difuzarea de carte ortodoxă pe alte căi decît cele ale Patriarhiei Române, adică boicotarea tuturor editurilor particulare de carte ortodoxă, se ştia încă din anul 2003, cînd a apărut un prim document cu referire la necesitatea cenzurării cărţilor ortodoxe scrise de autori români sau traduse. În 2005 un alt document emis de Arhiepiscopia Bucureştilor a împins lucrurile şi mai departe atunci cînd a interzis apariţia în presă a oricărui preot, monah sau teolog laic.

Cu toate acestea cartea ortodoxă, tipărită şi răspîndită în mare parte de edituri particulare, continuă să se vîndă cel mai bine în România. Blocarea editurilor ortodoxe particulare s-a dovedit a fi defectuoasă din cel puţin două motive: primul, deoarece contravine Constituţiei României care garantează libera exprimare şi a doua, deoarece Patriarhia Română are, deocamdată, o producţie infimă de carte (raportată la totalul cărţilor ortodoxe apărute pe piaţă), avînd o difuzare şi mai defectuoasă (cărţile Patriarhiei sînt practic de negăsit în librării). La rîndul său, Patriarhia apelează la difuzori particulari pentru a-şi realiza cărţile care vreme de zeci de ani au ocupat depozitele din Dealul Patriarhiei.

Aşadar, sute şi poate chiar mii de titluri de carte ortodoxă mai sînt încă pe piaţă doar graţie unei inerţii, intenţia vădită a Patriarhiei fiind aceea de a le scoate din circuit, cel puţin din pangarele bisericilor.

Cunoscînd toate acestea încă de la bun început şi avînd în vedere semnalele similare venite dinspre Patriarhia Moscovei, care a încercat să întreprindă măsuri desprinse parcă dintr-un protocol comun, am înfiinţat în 2006 Editura Cathisma cu scopul de a menţine cartea ortodoxă în special în librăriile laice. Trebuie să se mai ştie că unele reţele de librării din România taman în acea perioadă au început să refuze cartea religioasă pe motivul că „nu corespunde politicii librăriei”. Pentru aspectul şi calitatea lor, cărţile de la Cathisma au trecut „neobservate” în librăriile „politic-corecte”, iar cînd, în ianuarie 2007 cartea „A iubi înseamnă a ierta” a fost introdusă în catalogul Diverta, fiind declarată cartea lunii pentru vînzări, librăriile pretenţioase şi-au depăşit prejudecăţile, începînd să vîndă carte ortodoxă.

Cucerirea librăriilor laice este anevoioasă şi costisitoare, unele dintre ele luînd pînă la 60% din preţul de vînzare. Adică dintr-o carte pentru care cumpărătorul oferă 10 lei, 6 merg la librar, iar ceilalţi 4 acoperă munca autorului, a tiparului şi a echipei care lucrează la editarea cărţii. În afară de aceasta, cartea trebuie să arate bine, ceea ce înseamnă o cheltuială în plus, pentru a putea concura cu cele mai bune edituri, susţinute din fonduri deloc mici provenite de la organizaţii şi instituţii europene şi mondiale.

Experienţa ne-a demonstrat însă că toate aceste eforturi au fost motivate. Există cel puţin cîteva edituri ortodoxe particulare care confirmă că literatura şi cultura Bisericii, atunci cînd este izgonită din pangare, îşi are un loc de cinste în librăriile laice, în care tot oameni intră şi oameni care nu ne sînt deloc indiferenţi.

Extremismul patriarhal s-ar putea să trezească o reacţie adversă, cînd cititorii de carte ortodoxă vor boicota reţelele Patriarhiei. În orice caz, confuzia semănată de aceste gesturi pripite şi cu totul nemotivate venite pe cale de circulare nu afectează în nici un fel răspîndirea cărţilor şi revistelor pe care le iubesc credincioşii. Cel mult dă un prilej în plus de amărăciune şi vorbire de rău.

Vezi si: Chestiunea monopolului in Patriarhia Romana

Acest articol a fost scris pe sâmbătă, mai 8th, 2010 la 20:43 şi este înscris în Ortodoxie, Scandaluri. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.