De asemenea, se creează un gol relaţional imens între părinţi şi cadre didactice, deoarece părinţii nu se mai implică direct în procesul educaţional prin vizite la şcoală, pentru a se consulta cu dirigintele şi profesorii. Părinţii care au crescut elevi exemplari, poate au un motiv să stea acasă şi să vadă pe internet situaţia şcolară. Dar ceilalţi părinţi, care ştiu că nu au copii-model, să mă ierte, dar dau dovadă de crasă iresponsabilitate prin acceptarea acestui sistem. Iar mai grav decât atât este că dispare orice noţiune de încredere între elevi, părinţi şi profesori, ca şi cum am fi cu toţii o ţară de mincinoşi notorii. Aşadar, statul vrea să înlocuiască încrederea dintre oameni, sentiment nobil, de dăruire profundă prin respect, care reprezintă prin exerciţiu baza responsabilizării omului în societate, cu o amărâtă de tehnologie care se strică la o supratensionare pe reţeaua electrică sau la o cană de cafea scăpată din greşeală…

Să nu ne punem prea multă încredere în tehnologie. Cred oare iniţiatorii acestui sistem că nu se vor găsi tineri informaticieni talentaţi, hackeri care să-l spargă şi să şteargă toate absenţele? Iar după vor urma sisteme care ne vor îngrădi libertăţile şi mai mult… Nu mai bine renunţăm la toate ideile de genul? Timpul ne-a dovedit-o: Catalogul este sfânt! Şi dacă tot va face sistemul prezenţa… Cine va mai striga catalogul?

Şi până la urmă, dacă chiar vor securitate, să pună paznici la poartă şi să adauge o utilitate în plus carnetului de elev, înafara acelora de consemna note şi medii sau a primi reducere la biletele de tren.


Ce este de făcut?

Vă întrebaţi: Dar noi ce să facem? Suntem doar elevi!

Ştiu, vă este frică. Sunteţi ameninţaţi cu pedepse, chiar cu scăderea notei la purtare, cu exmatricularea. Vi se spune că dacă nu vă convine ceva, sunteţi liberi să vă transferaţi la altă şcoală. Dar îndrăzniţi! Opuneţi-vă în masă la ore profesorilor şi directorilor care vor să impună acest sistem ilegal de control asupra elevului! Mai ales acum, în prag de Sărbători, când lumea nu mai este atentă la ceea ce se întâmplă prin ţară. Strângeţi semnături, spuneţi-le clar tuturor că nu doriţi control poliţienesc. Să audă inspectorii şi oamenii de prin minister. Pentru că înainte de a fi elevi, sunteţi oameni! Oameni, nu animale! Fără voi, şcolile ar fi pustii. Cui i-ar mai preda profesorii? Parcă şcoala se numea templu de cultură, nu puşcărie cu funcţie educativă!

Şcoala are obligaţia de a forma conştiinţe, deprinderi motivante în acord cu principiile de corectitudine, respect, dragoste, muncă şi să nu acţioneze pe sistemul fricii şi al controlului poliţienesc. Şcoala ar trebui să reprezinte o chemare, cum a reprezentat odată pentru generaţiile demult trecute, mai ales cele din perioada interbelică, care au avut parte de o altfel de şcoală, care le respecta personalitatea şi încerca să le ofere cât mai multă putere întru înţelegerea societăţii şi a tot ceea ce ne înconjoară.

Noi, studenţii, dorim să transformăm Universitatea într-un spaţiu real de discuţii libere. Sunt şi aici destule probleme. Şi aici bântuie corectitudinea politică. Dar ne dorim, totuşi, ca un elev să aibă libertatea intelectuală de care are parte un student. Transformaţi Liceul în Universitate! Provocaţi-vă profesorii, puneţi-le întrebări, ataşaţi-vă în primul rând de profesorii care au ce să vă transmită. Întâlniţi-vă între voi şi discutaţi. Înfiinţaţi cluburi, grupuri de discuţie. Ţineţi legătura cu cei care acum sunt studenţi. Citiţi. Devoraţi biblioteci, pentru că omul fără cultură, care nu diferenţiază binele de rău, naturalul (ontologicul) de artificial, sufletul de materie, acela riscă să cadă din condiţia umană.

Cei care ne critică generaţia, uită să privească în oglindă şi să vadă cine a crescut-o! Şi mai uită că au fost şi ei, cândva, elevi şi studenţi.

Nu vom căuta să transformăm statul sau sistemul în ţap ispăşitor pentru eşecul generaţiei noastre. Trebuie să ne luăm educaţia şi viitorul în propriile noastre mâini, pentru că nu dorim un eşec, în ciuda tuturor împrejurărilor! Să ne educăm singuri, unii pe alţii, aşa cum putem noi mai bine şi să căutăm pe ici-colo câte un profesor sau frate mai mare care să ne susţină. Altfel, în ritmul acesta, nici nu vom mai avea copii care să ne acuze pentru că nu am mărturisit, punând piciorul în prag la timpul nostru.

Noi vă aşteptăm la facultate! Ca să putem înfăptui împreună! Pentru că Universitatea are nevoie de oameni liberi, nu de prezumtivi infractori! România nu trebuie să devină gulag, nu trebuie să devină stat poliţienesc! România are nevoie de un viitor, de tineri, de oameni noi, de o elită românească capabilă să o conducă în ziua de mâine, care, iată, astăzi ne bate la uşă! Chit că dinozaurii politici nu doresc aceasta şi din comoditate mulţi ar dori să fim conduşi de străini…

Numai prin efort comun exemplar coordonat România a fost, este şi va fi a noastră! Şi cu asta am spus tot!


POST SCRIPTUM: Răspândiţi acesti mesaj pe facebook, pe messenger şi prin mail. Să îl citească cât mai mulţi elevi! Mai jos aveţi un model de listă pentru a strânge semnături de la colegi. Vă rog să îmi scrieţi pe adresa mea de mail sau utilizând formularul de contact. Dacă aţi reuşit să opriţi implementarea unui astfel de sistem într-o şcoală, anunţaţi-mă. "

http://silvianemanuel.net/2011/12/sc...a/#comment-105