Citat:
În prealabil postat de sophia
|
Poate ca acesta ar putea fi un punct de plecare pentru o discutie interesanta. Daca ar trebuie sa plangem in hohote si sa ne cutremure o interpretare a unei rugaciuni sau simtamantul continutului acesteia. Fara nici o discutie interpretarea poate ajuta, dar pe ce punem accentul.
Si ca sa fiu mai explicit, putem reflecta si ne putem intreba de cate ori continutul Rugaciunii Domnesti ne-a cutremurat si ne-a facut sa plangem si cat de usor am plans la o interpretare. Sau daca raspectiva interpretare ar fi facut aceeasi impresie si cu alte cuvinte?
Oare simtim si reactionam la ceea ce trebuie sau ne asemanam intr-o anumita masura "privitoarelor la telenovele" care confunda dragostea, sacrificiul si profunzimea sentimentelor cu o interpretare lacrimogena si sentimentalista?
Si oare muzica noastra bisericeasca traditionala nu este similara picturii icoanelor in stilul bizantin si nu au acestea rolul pedagogic,al rezonantei in "spectrul spiritual" spre deosebire de cele occidentale, realiste dar care ating mai degraba latura emotionala si sentimentalista?