Buna ziua,
Eu sunt oana, si am 26 ani. zilele acestea am primit o lovitura care poate pt unii pare usoara, desi eu pe pielea mea o simt crancena: omul pe care il iubesc de aproape 7 ani,mi-a zis ca nu mai vrea. Spune ca nu ma mai iubeste, ca nu ma merita si alte si alte motive. Adevarul este undeva incurcat, atat de incurcat incat eu nu gasesc nici o cale de rezolvare. In urma cu aproape un an jumate, el s-a imbolnavit de o boala extrem de grava, cu care va trai toata viata...De atunci nu a mai fost el, ne-am mai despartit de vreo 2 ori in rastimpul asta, motivand mereu ca nu are ce sa imi ofere, ca bolnav fiind, nu mai poate simti nimic pt nimeni, nu mai poate fi cum era. Eu, am incercat sa il inteleg, sa il sprijin, dar el prefera sa ma lasse sa plec din viata lui, ca sa nu ma faca nefericita, zice el...In ciuda acestor intamplari, eu stiu ca ma iubeste...stiu ca poate parea ciudat ce zic, dar iubirea o simti in toate modurile posibile.
Am incercat sa iau calea credintei, m-am spovedit, am citit acatiste ale unor sfinti,merg la maslu, la dezlegari. Ma rog ff mult pt el, pt ca este ratacit, nu stie cum sa ia viata asta in piept, cu greutatile si necazurile ei.
Zilele astea, am avut din nou acelasi raspuns din partea lui: pleaca, du-te, lasa-ma in durerea mea, nu sta dupa mine, eu sunt un ratat. Cuvintele astea ma ucid, ma termina...mi se rupe sufletul cand il aud asa...este departe de Dumnezeu, de tot ce inseamna credinta
Eu una, nu vad acum, nici o rezolvare a acestei situatii...adica, nu ne putem desprinde unul de altul dar nici impreuna nu se poate, pt ca nu vrea el. Eu, banuiesc ca aici ar fi ceva necurat, anume niste farmece facute de o femeie, sau chiar de doua....una dintre ele este amanta tatalui meu....
nu stiu ce sa mai fac, incotro sa o apuc..Duhovnicul meu, mi-a zis sa il las, sa nu ii mai permit sa ma caute de nici un fel, dar nu am reusit, mi se pare crancen...
(