Citat:
Īn prealabil postat de CrisetenO
Cred ca desi adolescenta si tineretea sunt varste foarte hormonale si pline de extreme, depinde foarte mult de ce anume invata si vede persoana respectiva. O fata care citeste o carte in genul Ciresarii, cartile lui Karl May, poeziile lui Blaga, si multe alte romane -- literare sau "usoare" -- care sunt inca pline de vise, de hormoni daca vrei, dar fara acea tensiune moderna sexuala si legata de senzatii tari va rezista mult mai usor tentatiei decat o fata expusa numai senzatiilor tari.
Pe mine parintii mi-au aratat si prin exemplul personal si prin multe ore de conversatie un model educativ care pentru mine si pentru sora mea a functionat. Pentru fratele meu, mai putin, dar asta si pentru ca de mic a cautat senzatiile tari. Pe mine m-au miscat in special doua lucruri din cate mi-au zis parintii cand eram mai mica -- in jur de 15 ani.
1) zis de tata: Noi cand eram mai tineri, era un pic altfel. Eram colegi de facultate (el si mama) si studiam impreuna la matematica. Ne vedeam de trei ori pe saptamana, intr-o camera cu usile deschise, si discutam despre matematica, despre literatura, muzica, poezie. Asta insemna ca suntem foarte buni prieteni. Iar cand am vrut sa o cunosc mai bine decat atat, am cerut-o in casatorie.
zis de mama: Bineinteles, s-au mai schimbat obiceiurile.
zis de tata: Dar aici in casa daca sunteti cu un baiat (vorbea cu noi fetele), usa trebuie sa ramana mereu deschisa, si sa stati dezlipiti unul de altul cat sunteti in jurul altora.
zis de mama: Ca sa se poata trai si fara sa te simti penibil ca esti in propria casa.
2) zis de mama: Sa ai grija, niciodata sa nu iti pierzi independenta si capacitatea sa stai pe propriile picioare. Sa nu datorezi nimanui -- barbat sau femeie -- nimic, decat numai lui Dumnezeu. Iar daca te hotarasti vreodata sa alegi un barbat, ia-l pe acela care e gata sa sara in fata glontului pentru tine, sa dea totul pentru tine, pentru ca avantul trece si trebuie sa ramana ceva -- macar amintirea dragostei -- pe care sa te poti baza.
Doamne ajuta!
Cristina
|
Deci fratele tau este un caz concret,ca desi a primit aceleasi exemple,sfaturi si indemnuri de la parinti ca si tine si sora ta, nu s-au lipit de el.Sa stii ca majoritatea adolescentilor sunt ca el, nu ca tine si sora ta.:-)
In ceea ce te priveste pe tine si pe sora ta, eu sper sa nu va dezamageasca viata,pentru ca voi aveti asteptari mari de la barbati.Pentru ca in ziua de azi,cu greu gasesti un barbat ( ca tatal tau in exemplul dat), care sa doreasca sa povesteasca cu usile deschise despre matematica,muzica,poezie,etc si daca vrea ceva mai mult, sa te ceara in casatorie.Stii doar ca vremurile sunt altele, totul se intampla cu viteza si societatea de azi nu mai scoate pe piata cavalerii de odinioara.:-)