Citat:
În prealabil postat de redandrei90
Va salut. Nu am mai postat de mult pe forum. Eram curios in legatura cu penticostalii, cam ce au diferit fata de noi? Ei sunt acei pocaiti despre care se stie in popor?
|
Cristos a înviat!
Termenul popular de "pocăit" (care cunoaște regionalisme, de exemplu ardelenescul "mucăr") desemnează fie pe neoprotestanți în general (înglobându-i, aici, și pe adventiști), fie în mod specific pe penticostali. Penticostalii înșiși, mai des i-am auzit numindu-se pe ei "pocăiți" decât "penticostali". Termenul de "pocăiți" apare în textele cântecelor lor (e.g.: "cu barbă și favoriți/nu merge la pocăiți (...)"
Diferențele dintre penticostali și ortodocși sunt foarte mari. Dacă am plasa pe o axă cu ortodoxismul stabilit ca origine a axei, am avea luteranismul deja la o distanță considerabilă. Relativ apropiat de luteranism, dar încă mai depărtat de origine s-ar afla calvinismul. După aceea ar urma baptiștii, la care elemente de luteranism mai pot fi încă ușor recunoscute. Mai departe se află penticostalismul. Dincolo de penticostalism se află adventismul, care începe să-și piardă caracterul de creștinism, iar dincolo de el începe teritoriul unde nici nu se mai poate vorbi de creștinism: iehovismul și "Biserica" sfinților de pe urmă (mormonii).
Care sunt câteva dintre aceste diferențe? Dacă ar trebui sintetizate toate într-un singur termen, acesta nu ar putea fi decât "anti-tradiționalismul". Astfel, penticostalii resping Sfânta Tradiție, Conciliile, doctrina Sfinților Părinți (mai precis: resping caracterul ei divin revelat, nu realitatea ei istorică). Tot de la luteranism au moștenit doctrina "sola Scriptura", adică Biblia ca singură sursă a adevărului divin revelat. Spre deosebire de luteranism, dar în continuitatea calvinismului, resping cultul marian și sunt (deși mai puțin explicit față de calvini) adepții predestinării. În comparație cu calvinismul, ei se consideră deja mântuiți din viața aceasta. Dar elementele heterodoxe nu ajung, totuși, la gradul întâlnit în adventism. Astfel, penticostalii încă mai cred în nemurirea sufletului.
Asta, la nivel dogmatic. La nivel liturgic, cultul penticostal, incomparabil mai zgomotos decât cel ortodox, este axat pe ceea ce ei cred că este impregnarea lor cu Duhul Sfânt. Manifestări mistice (ca să nu spun: magice) sunt frecvente: bolboroseli, căderi în transă, tremor și nu rareori pretinse vindecări miraculoase, uneori colective.
Ar mai fi multe de spus, dar, pentru o primă orientare, cred că ajunge.