[Igor_Paslusnik]

Părintele Dumitru Stăniloaie:

”Eu nu sunt pentru ecumenism; socotesc că ecumenismul este produsul masoneriei; iarăşi vor să relativizeze credinţa adevărată. A avut dreptate Biserica zicând că nu prea suntem uniţi. Ecumenismul este pan-erezia timpului nostru. Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă nu sunt două surori. Nu există decât un singur cap al Bisericii, Iisus Hristos, nu papa. Nu poate exista decât un singur trup, adică o singură Biserică. Deci noţiunea de Biserici surori este improprie. Au venit odată şi aici oameni, la un congres al ecumeniştilor. Şi unul dintre reprezentanţii lor a susţinut ideile socialiste. Eu i-am combătut şi vorbeam mereu de Hristos. Iar ei mă întrebau: De ce tot vorbiţi de Hristos? Aici este vorba de altceva, nu de Hristos. S-au supărat teribil şi după ce am plecat, m-au criticat foarte tare pentru că vorbeam de Hristos şi nu de probleme de-astea sociale. De ce să mai stau de vorbă cu ei care au făcut femeile preoţi, sunt de acord cu homosexualii, nu se mai căsătoresc preoţii şi altele...” (interviu preluat din Ortodoxia şi internaţionalismul religios, Editura Scara, 1999)

„Caracteristica fundamentală a creştinismului, care constă în surparea zidului despărţitor dintre Dumnezeu şi oameni, e înlăturată în catolicism într-o nouă formă. Sobornicitatea creştină, însăşi Biserica, trupul tainic al lui Hristos, în catolicism e desfăcută din îmbrăţişarea iubirii atotprezente a lui Iisus Hristos şi transformată într-o societate pur laică, unde Iisus are o comunitate numai cu un anumit punct al spaţiului şi numai cu o anumită persoană, cu papa în Vatican. La ei tot ce contează e dependenţa juridică de o persoană omenească, atât. Misticul e transformat în juridic, viaţa în Biserică devine o preocupare de bună şi uniformă rânduială juridică morală. Cuvintele religioase nu mai exprimă de aceea nici ele misterul unor experienţe religioase directe, ci devin termeni juridici raţionalişti, cu precizări pozitiviste şi pământeşti.” (Ortodoxie şi românism, p.100-101)