Citat:
În prealabil postat de Wryetui
Bună seara tuturor. Am o problemă foarte mare și cer ajutor (Am discutat și cu duhovnicul dar vreau și părerea dvs.). Problema mea este că, pornind de aici: „32. Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. 33. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” am deprins un obicei care nu știu dacă este rău. În fiecare zi, când văd că cineva de lângă mine păcătuiește sau vorbește despre păcate, îl atenționez „E păcat, nu fă aia!” sau „Ce zici/faci e păcat, termină” și chestii de genul, de fiecare dată când am ocazia. Mi s-a spus că și eu sunt păcătos și că nu ar trebui să mă iau de ceilalți pentru păcatele lor, dar asta îi ca și cum mi s-ar spune că sunt bolnav și nu ar trebui să încerc ca ceilalți să nu se îmbolnăvească și ei. Eu o fac din două motive, nu vreau ca ei să păcătuiască și să fie pedepsiți de Dumnezeu și nu vreau nici eu să fiu pedepsit fiindcă nu „L-am mărturisit” în fața oamenilor. Ce să fac?
|
"Cand vezi ceva ce merita mustrare, pazaste-te de a cadea in aceeasi greseala, sau, dac-ai facut-o vreodata, cauta sa te indrepti cat mai curand."(Imitatiunea lui Hristos, cartea I, cap25,5)
Pe de alta parte, versetul nu se refera la a insarcina pe crestini sa fie militanti, ci marturisitori, nu a impune altuia credinta, ci a o etala fiecare prin sine.
Eventual, daca va cere cineva, atunci puteti sa-l indrumati, caci nici Hristos nu a salvat pe toti cei pe care i-a intalnit, ci numai si numai pe cei care I-au cerut.