Mi-a telefonat un om credincios care l-am vazut in ultimii zece ani o data . Si ca sa constatam ca de fapt m-a sunat din greseala,ca de fapt a apasat din greseala pe numarul meu.Cand intalnesti un om deosebit chiar si o grseala iti este favorabila.Apoi am vorbit te miri cate si printre altele mi-a spus de o carte, care dupa cum citesc despre recenzia ei, mi se pare o carte teribila. Cartea se numeste :
Se intorc mortii acasa - Cornel Constantin Ciomazga si ma rog a mai vorbit de cateva, dar asta e in ton cu topicul.
Daca ati citit-o careva spuneti-va parerea, pare o carte teribila.
https://www.libris.ro/se-intorc-mort...--p826956.html
n 2004, aparea la Editura Ziua “Lucrarea” lui Cornel Constantin Ciomazga, unul dintre cei mai importanti publicisti ai anilor ’90, intemeietor si director al unor publicatii si al primelor posturi de radio private din Romania, profesor la Facultatea de Jurnalistica, mentor al unor mari gazetari de astazi.
In urma cu 14 ani, se retragea in chiliile unor manastiri pentru a iesi de acolo cu o carte care avea sa sparga tiparele, devenind best seller. “Lucrarea” a fost declarata “cel mai cautat roman postrevolutionar”, tirajele epuizandu-se cu rapiditate de fiecare data.
Timp de zece ani, scriitorul a stat din nou ascuns prin sihastrii si locuri tainice, pentru ca in 2014 sa revina cu o noua carte, o intamplare odinioara reala, cu niste personaje candva aievea.
Opera are un subiect “imprumutat tot din realitate”, cum zice autorul, avand ca personaje principale un calau si victima sa. Un fost tortionar comunist si cea mai opresata victima a lui se intalnesc dupa zeci de ani, fiecare cu viata sa incredibila, spre a trai impreuna o experienta incredibila.
“Se intorc mortii acasa” este un proiect complex ca partitura literara, avand in compozitie poveste, invatatura si pildolologie crestina. Este un demers literar care a gestat aproape un sfert de veac! Graunta lui fiind un articol publicat in anul 1991, in revista Tinerama.
Pe 24 iunie 1991, Cornel Ciomazga venea de la Biserica Sfantului Vasile si se indrepta catre redactia revistei Tinerama. Pe scarile rulante de la metrou, i-a atras atentia un cetatean care mergea usor, bombanind, in timp ce restul lumii se grabea. S-a apropiat de acesta sa auda ce tot ingana.
“Daca ati veni voi de unde vin eu, puisorilor, n-ati mai fugi asa!”, a reusit jurnalistul sa desluseasca.
Bineinteles ca l-a intrebat de unde vine? “De la tantirim” – i-a raspuns cetateanul.
Ce se intamplase? Omul se innecase cu un os de peste si, “cat ai zice peste”, a murit! Legistul a constatat decesul, fara sa i se faca necropsia. Mortul nu era mort de-a binelea, era doar in moarte clinica. Familia s-a ingrijit de toate randuielile si omul ajunge la loc cu verdeata, intr-o cripta.
Experienta teribila a mormantului i-a istorisit-o lui Ciomazga, pe scarile metroului. “Stafia” era istovita de toata tevatura la care fusese supusa, pentru a iesi din evidentele mortilor si a reintra in evidentele viilor. Societatea nu are legislatie pentru astfel de situatii. Bineinteles ca aceasta intalnire neverosimila si-a gasit locul in paginile revistei Tinerama.
Povestea insa avea sa continue… Dialogul celor doi a durat trei ani. Au vorbit despre moartea lui, dar mai cu seama despre viata. Despre experienta din mormant, dar si despre drumul pana acolo. Astfel, Cornel Ciomazga a descoperit ca omul fusese unul dintre cei mai aprigi tortionari ai regimului comunist. Dupa 23 de ani, Ciomazga are indrazneala de a scoate la lumina cartea “Se intorc mortii acasa”,
sa dezvaluie cum tortionarul ajunge sa se spovedeasca unui batran duhovnic care fusese candva, cu 36 de ani in urma, nici mai mult nici mai putin decat cea mai opresata victima a lui.
In timpul spovedaniei, tortionarul nu-l recunoaste pe batran, dar acesta si-l reaminteste si, ca duhovnic, este nevoit sa-l asculte spovedind, printre alte orori, cum i-a ucis fratele, cum i-a violat sora si cum i-a intocmit lui insusi un fals dosar, in urma caruia avea sa capete 21 de ani de munca silnica.
Este o carte pe un subiect amplu si complex. Un subiect de-a dreptul terifiant, termenul, de data aceasta, nefiind nicidecum unul de marketing.
Scriitorul Cornel Constantin Ciomazga s-a aplecat asupra acestei partituri literare, astfel incat sa poata nadajdui ca ar putea fi de folos, in aceste vremuri meandrice si neguroase, multora dintre aceia care au auzit, poate, vorbindu-se despre lucruri de felul acesta, dar sigur nu dintr-o astfel de perspectiva. Mai cu seama ca tortionarul traieste pana la urma, intr-un anume fel, experienta unei convertiri spectaculoase. Intelege intr-o buna zi ce inseamna iubirea, iertarea, sensibilitatea, bunatatea si alte asemenea “ingrediente” care pentru el nu existasera nici macar in vocabular. “Fa mereu ceva bun, pentru ca diavolul sa te gaseasca ocupat”, spunea Fericitul Ieronim. Cornel Ciomazga face un bine, daruindu-ne aceasta poveste care “mai vorbeste si despre o Romanie. Despre o Romanie necunoscuta din punct de vedere cultural si duhovnicesc. Despre o Romanie rau cunoscuta ca factologie si efect moral a celor petrecute in perioada comunista. si despre o Romanie nerecunoscuta pentru cele cu adevarat bune si importante”.
“Ma cheama Petre si sunt moroi. Confirma asta mutra mea? Nu trebuie sa ma privesti prea atent pentru ca sa te convingi. Poti buimaci. Sunt vanat-verzuliu, uscat, miros a mucegai, vin de la tantirim… Citeste aci, scrie la jurnal, sunt… oficial, ca sa zic asa. Apropo, da-mi o tagare, sa mai ostoim mireasma de mormant pana citesti… N-ai? Ma duc sa caut prin apropiere si ma-ntorc. Citeste, citeste!”….