View Single Post
  #21  
Vechi 19.01.2014, 20:55:37
sophia sophia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.593
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu Vezi mesajul
Exista o singura regula, in lumea asta vazuta: SA CREZI! Iar in cea nevazuta: SA VREA DUMNEZEU! Orice altceva, este surogat, si nu face decat sa complice starea noastra de liniste si pace.
Daca ar fi sa ne studiem mai bine, ar trebui sa incepem cu: Ce cautam noi aici? Care e menirea noastra, daca ar fi sa acceptam, ca si crestini, ca avem o menire?
Ascultam astazi predica parintelui, legata de vindecarea leprosilor. "Credinta ta, te-a mantuit/vindecat!" Ce e credinta, fratilor? Citeamm pe un alt topic despre cineva care a primit canon (sau pravila) sa citeasca in fiecare noapte la ora 12, Paraclisul Maicii, Domnului, iar cand a inceput sa citeasca, nu se mai oprea din cascat. De cate ori dorim sa citim ceva din Sf Scriptura sau din Sfinti Parinti, si brusc intram pe contra-sens, ca nu ne putem tine ochii deschisi nici cu scobitori. Dar daca deschidem televizorul, ne apuca ore tarzii, si tot nu ne prinde somnul... Ce se petrece cu noi? Nu avem acelasi grad de oboseala si intr-un caz si in celalalt? Dar ca sa treci de cealalta parte a baricadei, e nevoie de multa nevointa, fiindca suparam pe cineva care ar face orice sa... nu ne piarda. Si pe langa aceasta vointa neostoita, la un moment dat, Dumnezeu va trimite "ceva in plus": smerenia. Degeaba facem noi apel la smerenie, ca nu merge. Putem vorbi altora despre ea, pana cade varul de pe pereti, daca Dumnezeu nu trimite Harul, vorbim vorbe. Credinta e in prima faza un imbold. Pana ajunge la traire, e mult de munca, dar si rasplata este cu totul necuprinsa. Daca ar sti omul ce pierde, numai fiindca tot amana nevointa asta, sau o trateaza atat de superficial, si-ar plange de mila.
Spunea Parintele astazi ca, atunci cand ne rugam, sa credem ca am si primit!!! Ce usor de spus!... Cum poti sa crezi ca ai si primit, daca inca nu ai Harul de a te ruga cu credinta? Nu tine numai de noi, cel putin pentru inceput, ci mai ales de voia lui Dumnezeu. Omul isi poate lua ca si obiectiv, vindecarea. Se concentreaza, se controleaza, gandeste pozitiv, tine posturi stricte, bea numai sucuri, etc, dar pe Dumnezeu si acea smerenie care face conectia intre om si Creator, le neglijeaza aproape in totalitate. Apoi se plange ca nu reuseste. In credinta adevarata, inclusiv "nereusita" trebuie pusa tot in voia lui Dumnezeu. Ce vrem noi de fapt, sa facem in voia noastra, sau in voia Lui? OK, ne vindecam, si? Vom ajunge la peste 80 de ani, povara celor din jur, putregai chinuit de batranete si boli, intrebandu-ne de ce nu ne-a luat Dumnezeu mai demult? Dar cum ne-am pregatit sa asteptam moartea? Cand privesc cum isi asteapta sfarsitul monahii si cum fug mirenii de un eventual sfarsit, ma intreb de ce nu vede omul diferenta si sa incerce sa se schimbe, macar in ceea ce priveste "voia lui Dumnezeu"?
Concluzia ar fi ca, acolo unde este credinta adevarata, omul poate primi tot ce cere, daca asta nu face rau nimanui (nici macar pentru sine)... Dar... credinta este o notiune ipotetica si... optionala!
Am bolduit o bucata din postarea ta, pentru ca n-am inteles-o.
Pe urma eu ti-as pune totusi niste intrebari:
1. Cand ar trebui sa ne pregatim noi pentru moarte?
2. Si in ce fel?
3. De ce trebuie sa ne gandim la moarte?

Eu stiam si asa am auzit si de la preotul meu, ca Dumnezeu ne da o viata pe care trebuie s-o traim si sa facem ceva cu ea.

Sunt oameni care se retrag devreme in azile si isi traiesc acolo sfarsitul, ani, zeci de ani. De ce asa devreme? Renunta la casa, al familie, la nepoti.

Sunt altii care dimpotriva, sunt activi, fac ceva cu viata lor pana ce ii ia Dumnezeu. Fac ceva util, nu stau si asteapta moartea.

Sunt bolnavi, care si-o doresc, spre sfarsirea suferintei si altii care dimpotriva se simt bine, au putere si pot face ceva pana la peste 100 de ani.

Cum fac monahii batrani, nu stiu...

Da, credinta si smerenia nu trebuie sa ne lipseasca. Si ele ne si ajuta.

Pe de alta parte - am citit in ultima vreme multe articole si postari aici si am auzit si in predici la parintele meu, ca moartea este ceva frumos, bun.
Si atunci, daca este asa, de ce ne temem?

Dar viata trebuie sa ne-o pastram si traim.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape
Reply With Quote