[cristiboss56]

Un călugăr avea două haine: una nouă, iar alta veche. Odată, iarna, a venit la el un sărac şi i-a cerut să-i dea ceva de îmbrăcat, măcar o zdreanţă. Călugărului i s-a făcut milă de el, a intrat în chilie, s-a dezbrăcat de haina veche şi a vrut să o dea săracului şi să îmbrace în locul ei haina nouă, dar a căzut îndată pe gânduri: „Oare voi păzi porunca lui Dumnezeu dacă voi da săracului haina veche? Oare nu în numele lui Hristos cere de la mine? Şi atunci, de ce să dau lui Hristos ceea ce am mai prost? Hristos nu este mai bun decât toţi?”
Şi a îmbrăcat iarăşi haina veche, iar săracului i-a dat-o pe cea nouă.
Săracul, luând haina, a vândut-o în oraş, şi straiul a trecut din mână în mână vreme îndelungată – şi iată că într-o bună zi călugărul a venit la oraş ca să-şi vândă cosurile impletite şi a văzut că în haina lui cea nouă, pe care o dăduse săracului, e îmbrăcată o femeie.
S-a întristat şi, întorcându-se acasă, a început să plângă: „Rău am făcut, mai bine nu aş fi dat haina!” După ce a adormit, în cele din urmă, plin de întristare, L-a văzut în vis pe Domnul Iisus Hristos.
– Frate, frate! – a grăit Domnul, atingându-Se de umărul lui. Uită-te la Mine: recunoşti haina asta?
– Da, Doamne! – a răspuns călugărul. Este haina mea.
– Aşadar, nu te întrista şi nu te necăji – i-a zis Hristos. Când ai dat-o săracului, Eu am primit-o de la tine.
Şi s-a bucurat călugărul de milostivirea lui Dumnezeu.