View Single Post
  #3  
Vechi 17.11.2009, 14:17:08
E_my E_my is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.10.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 194
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru E_my
Implicit

Sunt mandra ca sunt roman si crestin, la fel cum ii multumesc Domnului ca ma ajuta sa fiu inginer si masterand in acelasi timp

Vezi, tu deja privesti ca pe o insulta cuvintele mele legate de acel articol, pornesti din start cu ideea ca aduc o ofensa evreilor si esti gata pus pe lupta desi eu nu am pornit-o...

Sunt mandra ca sunt roman pentru ca neamul meu este crestin, avem domnitori care si-au aparat credinta si tara cu pretul vietii lor (Constantin Brancoveanu si copiii sai sunt cel mai cunoscut exemplu). Acesti domnitori din acele vremuri ne sunt noua pilde vii, dar cele mai graitoare pilde ne sunt detinutii politici ai ultimelor decenii. Acestia, prin dragostea lor de patrie si prin dorul lor de Hristos s-au facut jertfe pe altarul credintei. Nu au acceptat compromisuri iar pentru asta eu ii iubesc si incerc sa ii iau ca pilda in viata mea.

Fiind supusi supliciilor reprezentate de ceea ce noi numim acum "Fenomenul Pitesti" (si nu numai in Pitesti a fost iadul pe pamant, ci si in Aiud, Gherla, Canal, Jilava,etc), acesti oameni politici, aparatori ai patriei, oameni de cultura, studenti, preoti, tarani si muncitori nu au acceptat sa isi tradeze prietenii si nici macar colegii de celula(care erau straini), au preferat sa nu primeasca hrana sau servicii medicale si sa fie drepti in fata Domnului, sa aiba constiinta curata, fara umbra pacatului.

Trebuie sa mentionez acum cazurile frecvente de la Targu Ocna, la sanatoriu, cand multi au preferat sa renunte la medicamentele pe care familiile lor cu multe sacrificii le procurau, atata timp cat primirea penicilinei era conditionata de tradarea unui om sau altceva imoral. Multi au murit astfel ca martiri, dandu-si viata (penicilina) pentru altii

Evident ca au existat si cazuri de detinuti care au acceptat sa primeasca favoruri in schimbul diverselor servicii aduse securitatii sau paznicilor.

Eu nu ii condamn nici pe ei, la fel cum nu ii condamn nici pe evreii din lagare care au acceptat compromisuri pentru a trai. Numai Dumnezeu singur stie ce as fi facut eu in locul lor..
Asta nu inseamna insa ca nu ii admir pe cei care au luptat cu sinele, cu foamea, cu boala, cu frigul, teama pentru familia numeroasa ramasa acasa supusa terorii in libertate, dorul de familie si de a vedea cerul, iarba, zapada, de a simti mirosul de paine proaspata sau macar de a respira aerul de afara..

De asta ii admir si de asta ii consider eroi, pentru ca au depasit conditia de om si cu ajutorul Domnului au dovedit ca Dumnezeu exista si lucreaza in noi, ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu si ca rugaciunile catre Preacurata Lui Maica nu raman neascultate..Conditiile in care acesti oameni si-au dat viata arata ca numai o forta superioara i-a ajutat si i-a imbarbatat..

Ai simtit vreodata bucuria care vine din suferinta? Este cea mai dulce si profunda bucurie si pace, care depaseste suferinta si cauzele ei. Doar in suferinta omul il descopera pe Dumnezeu in sufletul sau, iar eu nu as fi crezut daca nu as fi simtit si eu bucuria care mi-a inundat sufletul la durere, atunci cand fara cuvinte am stiut ca Hristos este alaturi de mine si ca suferinta mea are un scop: de a ma mantui

Doamne ajuta!
Reply With Quote