[Florin-Ionut]

Un frate sedea intr-o chilie din Egipt, in multa smerenie petrecand. Si avea
acesta o sora care curvea in cetate pricinuind pierzare la multe suflete. De multe
ori suparandu-l batranii, mai pe urma trimitandu-l pe fratele la dansa, doar
sfatuind-o se va strica pacatul cel ce se lucra printr-insa. Dupa ce a ajuns el la
locul acela, vazandu-l unii din cunoscuti, a alergat mai inainte si a vestit surorii
lui, zicand: iata, fratele tau este langa usa. Atunci ea impungandu-se la cele
dinauntru si lasand pe ibovnicii carora le slujea, a iesit cu capul gol in
intampinarea fratelui sau. Dand sa-l imbratiseze, i-a zis fratele: sora mea cea
adevarata, fie-ti mila de sufletul tau, ca multi pier din cauza ta! Cum vei putea
suferi munca cea vesnica si amara? Iar ea cutremurandu-se, i-a zis: crezi ca mai
este mantuire pentru mine de acum? Raspuns-a fratele: de vei voi, este mantuire.
Ea aruncandu-se la picioarele fratelui sau, il ruga sa o ia in pustie, impreuna cu
el. El i-a zis: pune-ti acoperemantul pe cap si vino dupa mine! Atunci ea i-a zis:
sa mergem, ca mai de folos imi este sa fac aceasta necuviinta sa merg cu capul
gol, decat sa intru in cursa faradelegii. Si mergand ei, o sfatuia fratele sau la
pocainta. Cand vedea pe unii venind inspre ei, de vreme ce nu toti stiu ca esti
sora mea , da-te in laturi putin din cale, pana ce vor trece cei ce vin. Iar ea s-a
abatut. Dupa aceea i-a zis: sa mergem, soro, in calea noastra! Dar ea nu i-a
raspuns. Si apropiindu-se el de dansa, a gasit-o moarta. A vazut si talpile
picioarelor ei insangerate, caci era desculta. Si fratele vestind batranilor cele ce
s-au intamplat si iscandu-se neintelegere intre dansii, s-a descoperit unuia din
batrani despre dansa, ca de vreme ce nu a purtat grija de nici un lucru trupesc, ci
si-a defaimat si trupul, nesuspinand intru atata rana, pentru aceasta i s-a primit
pocainta.