Scrisoare adresata de Al. Vlahuta fiicei sale, Margareta
'Sa traiesti Mimilica draga, sa fii buna, sa fii buna, pentru ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca mai intai nu pot fi iubiti si al doilea...al doilea, pentru ca norocul si celelalte 'pere malaiele', care se aseamana cu el, vin de-afara, de la oameni, de la imprejurari , asupra carora n-ai nicio stapanire si nicio putere , pe cand fericirea, adevarata fericire, in tine rasare si-n tine infloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru ea. Si pregatirea asta e opera de fiecare clipa;- dar vai, cand pierzi rabdarea imprastii tot ce-ai insirat si iarasi trebuie s-o iei de la inceput. De aceea si vezi asa de putini oameni fericiti...atatia doar, cat merita.
A, daca nu ne-am iubi pe noi fara de masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra unei rautati ori asupra unei fapte urate, daca in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepartinire (lesne-i de zis), am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingroasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea e un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora.
Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce vrei. Si vad ca ai inceput sa stii asta. Doamne,ce bine-mi pare c-ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti singura drumul cel adevarat, mantuirea sufletului!
Asa,Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi: 'Uitati-va la mine!' Dar, mai ales, as vrea sa scriu in sufletul tau acestea: Sa nu faci o fapta a carei amintire te-ar putea face vreo data sa rosesti. Nu e biruinta pe lume, nici sprijin mai puternic , nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata inaintea bunului Dumnezeu.
Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi de 50 de ani, ai s-o intelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu s-o citesti si atunci cu sufletul senin de azi.
Te imbratiseaza cu drag, A. Vlahul
Cand ai implinit saptesprezece ani':)
|