În prealabil postat de Darkanian
Nu stiu cum sa incep, dar voi incerca direct. Povestea mea incepe din clasa a 9-a, avand o prietena care sunt cu ea pana in prezent, sunt clasa a 12-a. Diferenta dintre mine si ea este ca, eu sunt la liceu , deci termin exact dupa clasa a 12-a, iar ea este la profesionala, si mai trebuie sa faca si clasa a 13-a , pentru a merge la facultate. Eu imi doresc sa raman cu ea si dupa ce termin liceul, dar totusi sa ma duc sa fac facultatea la marina din constanta, iar ea la fel isi doreste sa ramanem impreuna , caci ea vrea sa ramana cu mine pana mai tarziu, dar spune ca aceasta distanta ne va desparti, vom vorbi destul de putin, no sa ne mai vedem , vor aparea multe certuri si pe langa asta imi spune ca o sa ma satur de ea odata ce no sa ne mai vedem , si doar vorbim la telefon , o sa caut pe alta pe acolo. Eu incerc sa ii spun ca no sa fie asa, no sa fie deloc asa, ca oricat de greu ar fi vreau sa raman cu ea, dar nu ea refuza acest lucru, caci ea este constienta din cate a auzit , ca la fel sa intamplat si cu verisori ei, au avut relatii din acest gen si sau despartit la facultatea, caci toti sau schimbat. Eu incerc sa ii explic ca nu toti oameni sunt la fel , si ca eu sunt hotarat oricat de greu ar fi sa raman cu ea si sa nu fac nimic, care sa ne desparta. Dar nu ea refuza si intelege ca eu imi doresc dar totusi este greu, de a ramane impreuna. Eu ma simt acuma ca intr-o relatia care se va termina fie ca vreau fie ca nu vreau, se va termina dupa ce termin eu clasa a 12-a si plec la facultate. Este o senzatie nasoala. Parca nici nai vrea sa mai stai intr-o asemenea relatie, dar ea vrea sa ramana langa mine cat timp mai este sa ma aiba totusi.
Aceasta este povestea , dar la nivel emotional este urmatoarea. Prietena mea de 2 zile nu a mai dormit , a plans mereu, de mancat foarte putin a mancat, tot mereu suparata, trista, si ne avand chef de nimic. La mine este urmatoarea situatie: prins intr-o dilema in care nu stiu deloc ce sa fac, nu stiu cum sa incerc so calmez, cum so fac sa inteleaga. Mam gandit toata perioada asta, cum sa fac so calmez. Este foarte nasoala situatia. Ea mia spus ca va ramane cu mine ( ea vrea oricum sa ramana cu mine dar ea este constienta de situatia daca voi pleca totul se va termina , atunci va fi multa suferinta si va fi nevoita sa se desparta de mine desi nu vrea ), ea vrea sa aiba o asigurare, pe ceva care sa se bazeze. Dar nu am ce, singura solutie este sa ne logodim ,dar suntem prea tineri si in al doilea rand ce o sa zica parinti nostri ? Este putin nasol, ea zice ca nu legal. Inteleg ca nu asa dar totusi, parinti ce o sa zica? Nu ar fi ceva nasol pentru ei? Sa stie ca copii lor se logodesc asa de mici pentru o anumita problema?
Situatia este foarte nasoala, chiar ma gandesc sa renunt la marinarie, caci totusi este destul de departe chiar ( eu fiind din braila ) si situatia financiara de la mine din familie nu este chiar asa de buna, mas gandi chiar sa renunt, si sa incerc sa fac o facultate la galati. Mie imi este cel mai mult sa nu se ajunga la o deznadajduire mare din partea ei, ea deja plange si isi zice ca mai bine nu exista, mai bine nu o facea mama ei, sau ii venea sa se dea cu capu de pereti. Dar nu face asemenea lucruri cat timp sunt aici, dar cand voi pleca? ce se va intampla?
Datimi un sfat din ce am zis aici , cum am putut sa scriu si dupa cum intelegeti ca sincer sunt asa de derutat de nu stiu ce sa mai fac. Este foarte greu. Si sa imi dati si mie o idee ce facultate ar fi buna din galati, pentru care sa imi gasesc totusi un loc de munca dupa ce termin facultatea. Dar ceva care se cauta acuma pe piata muncii ( ex: ingineri ).
|