Citat:
În prealabil postat de spre_rasarit
Cum a adus roade bunica ta?
Mai invatam unii de la altii.
|
De cand o stiu, bunica mea avea o vorba buna pentru toti si avea cuvantul eficace. Se oprea sa ii ajute pe toti care ii ieseau in cale. Mereu dadea sfaturi bune, iar persoanele pe care le sfatuia se intorceau si ii spuneau: da, asa e, cum ai zis matale, am facut cum ai zis si a fost bine,sau dimpotriva, ce rau am facut ca nu te-am ascultat!
Era foarte miloasa, si-ar fi dat si camasa de pe ea, daca i-ar fi cerut-o cineva, dar nu se marginea numai sa dea de pomana un banut sau o bomboana (nu am vazut pe nimeni care sa ii refuze bomboanele), nuuu, cerceta omul, il intreba cu multa blandete ce a patit de e necajit, il indruma ce sa faca, fie sa se duca la biserica, fie sa isi schimbe atitudinea, fie sa faca ceva practic, sa se duca la munca, la doctor sau la casa de pensii... eu mereu stateam sub fusta ei si ma cam plictiseam, ca statea de vorba si cate o ora cu omul respectiv care ii iesise in cale, pe strada, desi noi trebuia sa mergem la piata. Dar era tare bucuroasa ca nu a pierdut timpul si ca omul se ducea indreptat la casa lui.
Cat timp a fost ea gestionara, nimeni nu si-a pierdut casa (vanzatoarele erau neatente, era vorba de televizoare, electrocasnice, obiecte care costau multi bani si astea nu calculau bine, nu dadeau bon de fiecare data si mai mereu era sa iasa lipsa cate una, daca nu era ochiul vigilent al bunicii).
Bunicul a fost un om mai necredincios asa, mai nepracticant. In timpul celor peste 50 de ani de casatorie, s-a mai dat pe brazda, ea a facut din el un om credincios, postitor, nefumator, care merge la biserica. Mereu se sacrifica pentru toti, chiar si in ceea ce priveste lucrurile religioase: adica nu se ducea singura duminica de la opt la biserica,asa cum fac babutele, ci ne astepta pe toti sa ne sculam, sa mancam eventual si apoi sa mergem cu totii la biserica, spunand ca are mai mare bucurie sa fim toti, chiar si la finalul slujbei, decat ea singura la toate slujbele. Pe termen lung, strategia a dat roade, ca acum toti mergem la biserica, si inca de dimineata, si are cine sa o pomeneasca si pe ea. Daca si-ar fi vazut de ale sale si nu s-ar fi gandit la lenesii, somnorosii si pacatosii pe care ii avea la usa, pas acum sa mai fi venit cineva din noi la biserica, sa mai fi tinut post, sa semai fi spovedit sau impartasit. Poate ca asta a fost cel mai mare rod al ei, pentru ca si eu, la randul meu, am de gand sa procedez la fel cu viitorii mei copii.
Acum, dupa moartea ei, mi se pare ca bunicul si tatal meu au devenit si mai credinciosi: au tinut tot postul Pastilor (bunic de 82 de ani sa tina post atatea zile), se roaga mai mult. Cu toate astea, nu s-a schimbat nimic, ca si cum ar fi trait: in casa e tot atmosfera linistita, pe masa si in frigider sunt bucate (pana si eu am invatat sa fac cate ceva!), la rugaciune si in biserica nu a ramas un loc gol... Ce-i drept, post negru, nimeni nu tine in casa, ca ea, dar cred ca asta a fost un canon al ei, personal. Cu bunatatea, spiritul de sacrificiu si milostenia e mai greu, dar nu disperam, ca doar am fost invatati sa avem rabdare multa si sa perseveram.
Acum ai vazut ce ai editat - a sadit credinta in multi, nu doar inmine, in tata si in bunicul. Pai numai cand se apuca bunica mea sa povesteasca prin tot ce a trecut si cum au ajutat-o Dumnezeu si Sfanta Parascheva, ca avea si darul de a povesti frumos, ramanea perplex interlocutorul...