În prealabil postat de sophia

@Anca

Citat din acel link:

"-unii consideră că Sfinţi Părinţi ar trebui să fie doar aceia din primele cinci secole ale creştinismului, adică până în jurul Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon, când s-au definitivat principalele mari linii ale ale Teologiei ortodoxe;
- alţii extind această perioadă până în secolul VIII, adică la epoca Sinoadelor Ecumenice;
- în fine, alţii prelungesc acestă perioadă până în vremea Sfântului Grigorie Palama şi chiar mai târziu - aceasta este opinia majorităţii patrologilor ortodocşi."

La asta ma refeream. Nici nu cred ca ai citit articolul.

"Apostolii şi autorii scrierilor Noului Testament nu sunt cuprinşi de această sintagmă de "Sfinţi Părinţi".

Asta este f. important pentru mine. Rezuma ceea ce ma stradui sa va explic, ceea ce simt, diferenta aceea din cadrul credintei.
Exact pe aceia: apostoli si N.T si Dumnezeu ii am eu la suflet. Si ei...nu sunt Sf. Parinti, n-au facut canoanele.

"Totuşi, cum perfecţiunea este un atribut propriu doar a lui Dumnezeu, Sfinţii Părinţi nu sunt infailibili, ci au putut avea în scrierile lor anumite inexactităţi, ori greşeli, pe care nu au avut ocazia să le îndrepte în timpul vieţii lor pământeşti. Pentru aceasta, o scriere a unui Sfânt Părinte nu este luată ca valoare "în sine", ci împreună cu scrierilor celorlalţi Sfinţi Părinţi. Această atitudine teologică se numeşte "consensul Părinţilor", Consensus Patrum (lat.)."

Asta lamureste mai mult.