[Ana-Maria N]

La varsta de patru ani, dupa vizita unui negustor de carti ambulant, care pretinde ca Dumnezeu nu exista, micul Simeon e tulburat. Indoiala se furiseaza in sufletul sau. Isi spune: "Cand voi fi mare, il voi cauta pe Dumnezeu in tot pamantul".
Cincisprezece ani mai tarziu, lucrand pe un santier, e atins de marturia bucatarului echipei sale, care se intorsese dintr-un pelerinaj la mormantul unui sfant, unde a vazut facandu-se minuni, isi spune: "Daca acesta e sfant inseamna ca Dumnezeu e cu noi, si ca nu trebuie sa strabat tot pamantul ca sa-L gasesc". La acest gand, care e un adevarat har, inima sa se aprinde de dragoste pentru Dumnezeu. Siluan a gasit credinta. Se converteste, viata sa se schimba. Se roaga mult varsand lacrimi si simte pentru prima data dorinta de a se face monah. Dar tatal sau ii spune ca trebuie sa-si faca mai intai serviciul militar.
Aceasta stare exceptionala, acest prim har va dura trei luni, dupa care va disparea putin cate putin. Siluan isi reia viata obisnuita, lumeasca am putea spune. Va face chiar doua pacate mari, fiindca se culca cu o fata (fara sa fi fost casatorit cu ea), si - in cursul unei altercatii - il loveste atat de puternic pe tanarul curelar al satului, ca aproape il omoara.
Dar Dumnezeu nu-l paraseste pe tanarul Simeon. Catva timp mai tarziu - un nou har - il cheama din nou printr-o vedenie. Simeon viseaza in somn ca un sarpe se strecoara in gura sa si ii intra in inima. Se trezeste scarbit si aude un glas foarte frumos si bland pe care-l recunoaste drept cel al Maicii Domnului: "Ai inghitit un sarpe si lucrul te scarbeste. Nici mie nu-mi place sa vad ce faci".
Acesta al doilea har e hotarator. Semion se caieste din nou, dar mai adanc decat intaia oara. Un simt ascutit al pacatului se trezeste in el. Viziunea sa despre lume, viata sa zilnica, legaturile sale cu ceilalti, toate se transforma. isi face serviciul militar si, dupa ce s-a dus sa-i ceara Sfantului Ioan din Kronstadt sa se roage pentru el, pleaca spre Muntele Athos - leagan al monahismului ortodox - unde soseste in 1892. Are 26 de ani. Aici devine monahul Siluan la Manastirea ruseasca Sfantul Pantelimon, un adevarat oras care numara in epoca nu mai putin de 2.000 de monahi.
Departe de oameni, rupt de lume, Muntele Athos e limanul de pace si stabilitate la care viseaza? Asa crede. Dar se inseala. Fiindca alternanta de haruri si parasiri ale lui Dumnezeu pe care a cunoscut-o in lume continua, ba chiar cu o intensitate sporita.
Astfel, inca de la sosirea sa, dupa ce s-a spovedit, Siluan isi incepe plin de ravna noua sa viata de monah, avantandu-se in asceza. Dar numaidecat e necajit de ispite trupesti, cuprins de ganduri obsedante care ii sugereaza sa se intoarca in lume sa se casatoreasca.
Siluan angajeaza o noua lupta impotriva acestor ganduri, se caieste, se hotaraste sa se roage fara incetare. Trei saptamani mai tarziu, pe cand se roaga inaintea icoanei Maicii Domnului, el primeste un nou har exceptional, pe care majoritatea ascetilor il dobandesc in general decat dupa ani si ani de lupte: darul rugaciunii neincetate. Rugaciunea lui Iisus, "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul", intra in inima sa si incepe sa tasneasca de la sine, fara efort, zi si noapte, insotita de lacrimi.