[vsovivivi]

Păcatool e dulce fiindcă omul are năravul ca ceea ce vrea el şi ce gândeşte el să i se pară dulce. Şi aşa îşi amestecă dulceaţa pilită a pilelor voilor sale gândite cu dulceaţa ce vine din trup când îşi satisface poftele.. rele ca robotool. Şi lipiciul acestor dulciuri nu e altcineva decât viclenia neascultării care îl bântuie pe om în fel şi chip încât omul o confundă cu dracii diversionişti ca să arunce vina pe ei şi să tragă cu gloanţe oarbe pline cu praf de minciună, cu ură şi răzbunare, cu tot felul de vorbe goale în mai mare... ca până la urmă foarte repede şi foarte curând să cadă pe topogan în petrecerea din borcanul plin cu viclenie unde un timp omul se lăfăie ca-ntr-un borcan cu miere de salcâm... spunând gLume şi credibilizând cu minteres de luptă pentru luptă... da' nu e luptă întru credinţă contra păcatului ci e viclenie cu minteres viclean ce duce la fund..de borcan noaptea şi ziua pe capac ca şeful.

Dar asta nu-i nimic faţă de nemulţumire, faţă de revolta şi nemulţumirea combinată, faţă de nemulţumirea şi revolta şi răscoala ridicată din minciuni că cică nu i s-a dat dreptate sau nu i s-a răspuns drept sau nu a fost luat în seamă sau în serios... defapt urlând mai tare ca altul, bătând mai tare ca altul omul vrea superioritate în sfinţenie adică la şefie căci omul prost e învăţat să creadă în cel mai tare din parcare că cică dacă are mai multă putere atunci sigur e mai credibil, mai de ascultat. Şi cum e învăţat săracul om?.. păi în familie, la şcoală, pe stradă, în societate, în justiţie... peste tot el învaţă că cel mai tare rău şi cel mai de temut trebuie ascultat din moment ce poate face cel mai mult rău. Fiasco.. şi iată cum omul s-a învăţat să asculte de neascultare, de păcat, de mafie, de draci, de terorişti, de gLumea plină de poliţie şi armată cu generali iluştrii, de şefi, de bancheri, de oameni de ştiinţă absurzi, de medici, de profesori, de manipulatori, de massmedia şi de tot soiul de bătăuşi şi practicanţi de arte marţiale şi de tot soiul de călugări cu interes pervers şi de tot felul de politicieni foarte periculoşi şi foarte corupţi ce dispun de putere.

Şi nici asta nu-i grav dacă te supui doar că tu ca vicleanul te foloseşti de ei tiranii răi şi ipocriţi ca să arunci vina pe ei mai ales când îţi pârăşti cu sinceritate naivă de sminţişor fraţii mai mici ca să intre ei la munci şi tu să scapi de pedeapsa de la şefi.... că te pune dracool să crezi că scapi dacă depui mărturie şi eşti sincer şi te mai şi consolezi că cică nu puteai să minţi din moment ce ai jurat cu mîna pe biblie să spui adevărul şi numai adevărul şi dacă minţi sub jurământ te bagă şi pe tine... Defapt iată ce-ai făcut: l+ai pârât ca p-rostul fricos pe fratele tău mai mic şi aşa fratele tău a intrat la munci poate nevinovat unde va suferi rău de tot din vina ta. Deci de asta ar trebui să-ţi fie frică: să-ţi fie frică foarte tare că din neputinţă vei spune 'adevărul şi numai adevărul' cu sinceritate şi din vina ta fiindcă tu vrei să scapi tu mai uşor ca un sminţişor va intra fratele tău mai mic la munci grele şi dureroase. Nu există jurământ de la Dumnezeu care să te facă să te oblige să spui 'adevărul' despre fratele tău mai mic ci te-a păcălit justiţia că e scris în lege să fii sincer şi te pun ei să juri cu mâna pe biblie şi tu spui ca p-rostul şi gata crezi că ai făcut ceea ce trebuia. Păi AI PÂRÂT şi eşti mai rău ca mafihoţii! Ei nu se pârăsc fiindcă-şi ascund păcatul şi vor să se scape între ei de răspundere ştiind că cu cât spun mai mult va ajunge şeful lor mai repede prins şi îi va omorâ justiţia corupţilor pe toţi prin uneltele lui, deci ei ascund păcatul şefului ca să nu ajungă potera şi la el sperând că o să scape ei mai uşor şi de şef da' şi de justiţie dar oare şi-a pârât Iisus ucenicii?.. chit că ei nu săvârşiseră nicio faptă rea.

Dar ce are asta cu obrăznicia?

Păi nu sari tu la bătaie ca ars ca să spui 'adevărul' şi să te îndreptăţeşti? Şi obrăznicia stă în faptul că deşi arunci vina pe altul şi te cerţi cu nevinovaţii, ai tupeul să iei numele, să îndrăzneşti ca în cea mai mare revoltă bazată pe minciuni să pretinzi cu viclenia celor de tip emo, sinucigaşi ca să se scoată victime ce întind coarda, că eşti nevinovat şi neimplicat însă tu chiar când vorbeşti frumos urlii cel mai tare şi te lepezi de Dumnezeu cel mai mult ca să învederezi că cică El ar fi vinovat de prostie şi de ceea ce ai făcut şi de ceea ce faci tu spre credibilizare ca să te arăţi că ai fii cel mai tare din parcare, cel mai tare sfânt... adică cică din pricina, datorită... şi mergând aşa logic-deductiv până la cauză... până la El îl acuzi de prostie cu multe răzbunări păcătoase, ameninţări şi şantaje pe care nu te sfieşti să le faci şi tot aşa până te obijnuieşti să îndrzneşti ca cu nepăsare să îngroşi mereu gLumea ca supăratu'... deşi ştii foarte bine că pe parcurs pe undeva ai încurcat lucrurile cu viclenie şi le-ai învârtit ca să iasă judecata înscenată exact aşa cum vrei tu..victima susţinând:

''M-au bătut sfinţii şi dacă mă-ntâlnesc cu ei precis că iar or să mă bată!''.. deşii frica îţi vine din propria obrăznicie care a fost făcută publică chiar de către tine prin tupeu: ai găsit ceva şi ai ştiut şi îl acuzi pe celălalt că dacă n-a găsit şi el şi nu ştie atunci iată e prost.... şi te pui să-l dezveţi... folosind biciul limbilor tale dezbrăcate, limbi urâte, limbi de om p-rost!

Deci omul p-rost ce pentru o clipă i s-a părut că ştie ceva şi este ca atare extraordinar îi face p-roşti pe toţi ceilalţi care nu ştiu ei ce-a găsit el la nimereală, pâra sinceră de mincinoasă ce e... şi aşa are el impresia că numai el ştie şi că ceilalţi ar fi trebuit să fii ştiut!.. şi dacă tac şi nu spun gata sunt proşti cu siguranţă şi e drept să te înfurii pe ei cu obrăznicie şi violenţă de om foarte mânios ce mântuieşte în mânia sa scoasă din minţi de plăcerile obrăzniciei trufaşe.

Adică îi face proşti mereu pe toţi şi nu-şi dă seama ci se ceartă ca să fie el şeful... şi sufletul petrecerii.. făcând pe plac... da' pe placool cui face el?

Păi pe placool păcatoolui... şi iată că am ajuns de unde am plecat... neascultarea are trenă lungă şi plină de tot felul de păcate de toate soiurile.. şi dulceaţa lor ţine loc de iubire în om iar p-rostia de Dumnezeu.