[glykys]

70. Odata, la parintele Ioan la biserica, a venit un parinte cu corul de la strana. Venisera din orasul lor sa participe la un concert de colinde.
Fara sa stie cum cinta, parintele Ioan le-a ingaduit sa tina ei strana. Dezamagirea credinciosilor a fost mare: in locul muzicii psaltice pe care se asteptau sa o auda au auzit ceva care semana mai mult a opera. Muzica era plina de m?ndrie, solistii fiind mai degraba interesati sa îsi arate maiestria vocala decit sa Ii cinte lui Dumnezeu.
In biserica se afla si un parinte calugar care se afla in drum spre Muntele Athos. Dumnezeu ii descoperise acestuia ca, atunci cind ridicau vocea prea strident, mindrindu-se, cintaretii de la strana erau inconjurati de draci. Numai atunci cind cintau fara ifose si fara parada, numai atunci dracii ii paraseau.
Calugarul i-a spus parintelui Ioan vedenia si acesta l-a rugat sa le spuna si celor din cor ce ii descoperise Dumnezeu. Dar, din smerenie, calugarul a refuzat. Atunci parintele Ioan s-a dus si le-a spus el cintaretilor despre aceasta.
- Parinte, dar asa sunt vocile lor, altfel nu pot cinta. Ori asa, ori deloc, a spus dirijorul, incercind sa le ia apararea.
- Mai bine deloc dec?t asa, fratilor, ca aici nu e sala de opera. Sunt convins ca puteti cinta si altfel, numai bunavointa sa aveti. Daca veti cinta numai pentru oameni, pierdeti plata de la Dumnezeu. Daca veti cinta pentru Dumnezeu, veti cistiga si inimile oamenilor. Mindria nu tine de voce. Si nici smerenia nu tine de voce, tine de inima. Poate va ginditi ca vedenia calugarului a fost de la draci, nu de la Dumnezeu. Ca el, habotnic cum ?l credeti, si obisnuit numai cu psaltichia de la manastire, nu stie sa guste muzica voastra. Muzica izvodita din inimile si din mintile sfintilor seamana prea putin cu muzica marilor compozitori religiosi de astazi. Pe sfinti i-a luminat Dumnezeu de au compus muzica bisericeasca. Iar compozitorii care au incercat sa inlocuiasca psaltichia prin creatiile lor s-au aratat potrivnici Dumnezeului care i-a luminat pe sfinti. Ortodoxia are un duh propriu: icoana bizantina il pastreaza, icoana renascentista nu. Muzica psaltica il pastreaza, cealalta nu. Ortodoxia nu e cum vrem noi sau cum ne place noua. Il rog pe parintele vostru, care imi e prieten, sa ma ierte ca va fac observatie. Daca tineti cu dintii de mindria voastra, veti putea cistiga cel mult niste premii stricacioase. Dar, daca veti incerca sa cintati asa cum trebuie, puteti dobindi cununi pe care nu le veti pierde niciodata...


Un batrin oarecare, duhovnicesc, dintr-o manastire, a vazut odata la fereastra chiliei unui frate doi draci care stateau si ascultau la fereastra fratelui si ascultind putin incepeau a salta; si iar stind ascultau si iar incepeau a salta si asa faceau citva timp. Iar batrinul, vazind, s-a sculat de unde sedea si privea si a mers la chilia acelui frate sa vada pricina de atita bucurie si saltare a acelor spurcati diavoli. Si apropiindu-se batrinul de chilia fratelui, dracii, vazindu-l venind asupra lor, rusinindu-se s-au dat in laturi ca niste ciini, unul intr-o parte, altul intr-alta, si asa departindu-se au fugit. Iar batrinul, apropiindu-se de fereastra chiliei fratelui unde stau saltind acei draci, l-a auzit pe acela in chilie citindu-si pravila cu glas mare la fereastra. Si indata a priceput si a cunoscut batrinul ca pricina bucuriei si saltarii spurcatilor draci este citirea fratelui cu glas mare si, intrind la dinsul in chilie, l-a gasit stind la fereastra si citind.


Danion Vasile, Patericul mirenilor.