Ciudat si paradoxal mai e omul nostru, fratilor. Cui foloseste panica si teama? Nu cumva e inca un prilej de sminteala? Sunteti siguri ca ati inteles Apocalipsa cuvant cu cuvant si ca stiti bine sa o interpretati? Cui facem jocul de fapt? Cati au ramas in preajma Mantuitorului cand au auzit ca nimeni nu va fi primit in Imparatia Cerurilor, daca nu vor fi acceptat sa manance Trupul si sa bea Sangele Fiului Omului? In cine va incredeti de fapt? Ce anume asteptati de la aceasta viata si ce anume sunteti dispusi sa faceti pentru salvarea sufletelor voastre? Nu zice nimeni sa nu fim pregatiti pentru vremuri extrem de grele, dar mai inainte de orice, cred ca ar fi bine sa ne pregatim pentru a muri. Pentru ca stim bine faptul ca e extrem de ingusta Poarta pe care urmeaza sa treaca omul. Suntem contemporani cu evenimente nemaiintalnite pana acum, nu ne mai putem permite sa spunem "Las' ca vad eu atunci cum ma descurc!" Biserica si rugaciunea; acestea doua sunt cele mai importante lucruri care TREBUIE sa fie prioritare in viata noastra. Apoi vin de la sine si celelalte: cainta, smerenia, milostenia, dragostea de aproape, etc... Degeaba stau cu ciomagul la poarta strigand in gura mare ca nu primesc nush'ce kestie (daca iei la bani-marunti, habar n-are nimeni despre ce-i vorba, dar ce conteaza? Asa scrie in Apocalipsa!...) Nu priviti prea departe la strategii ascunse! Cele mai ascunse lucruri sunt expuse la vedere, dar par inofensive. Priviti in interior: de acolo vine pericolul, dar si salvarea. "De cine ma voi teme, Doamne, cand esti cu mine? Pana si moartea este o binecuvantare! Cine cauta sa-si salveze viata, acela o va pierde!..." Lasati in voia lui Dumnezeu aceste lucruri si nu va ganditi dinainte cum veti proceda si ce veti spune, fiindca atunci Duhul Sfant va va sfatui exact ce si cum sa spuneti, daca intre timp va ingrijiti sa intrati in comuniune cu El!...