[Moroco]

Am avut un vis groaznic, dar nu era vis ci vedenie cu ochii deschisi nevazuta decat de mine insumi si de Dumnezeu care le vede pe toate si le stie pe toate dar nu le spune, le uita si asteapta sa le spovedesti tu insuti.

Se facea ca mergeam Duminca la Liturghie, de dimineata de la prima ora la biserica din dealul cimititrului, biserica cu hramul sfintii Mihail si Gavril.

Ma imbrac eu frumos si imi pun pe cap o palarie verde conica de padurar incat semanam cu Jooker, asa ca un mascarici, repetand in minte: "Verde verde cine n+are pierde, verde verde cine n+are pierde" si ajung la liturghie si imi dau sapca jos din cap si mi se parea ca in capul meu e bezna si necredinta cumplita, groaza incat ma asteptam sa fac pe mine de frica.

Stau eu asa si ma rog, impreuna cu multimea si preotul, un fost informator securist, avand darul lui Dumnezeu, acuma baga groaza in noi vorbind despre satanism, despre sarpe, despre luxifer incat aveam impresia ca ma aflu intru-n film horor dar nu era film ci realitate in plina zi. Stiam ca nu numai o sa ma pis pe mine de frica ci o sa ma si kc pe mine de groaza si o sa mor ajungand in fundul iadului fara speranta de scapare.

Asa cum eram de ingrozit dar prefacandu+ma ca totul e ok, visam la ipurasi si la cerul albastru-roz. Vine langa mine un pui de tigan, o tigancuse neagra si nespalata care incepe si-şi face crcuci cu stanga de parca avea in ea asa un duh nesimtit si obraznic care o impingea sa faca asa desi avea mana dreapta sanatoasa si de fiecare data cand noi ne faceam cruce cu dreapta, hop si ea dar cu stanga. Ma uit la ea mustrativ condamnand-o. Atunci isi face pentru ca o vad eu o cruce cu dreapta dar dupa 1 minut revine la obiceiul ei. Aproape ca mi se face rau de la starea de stress si de indignare. Totusi rezist si zambesc avand pe interior acum pe langa groaza si frica de la discursul preotului, necredinta si noaptea mintii aduse de acasa si de la mortii din timtirimul prin care am trecut pe drum, avaind iata si o cumplita greata si repulsie de parca mi-a adus fetita toata labordelatoria tiganesca si cearta lor ca sa mi-o dea mie, ispitindu-ma s-o judec si sa declar preotului: iata am prins hoata, a venit sa ma ispiteasca si sa-mi faca in ciuda facand in ochii mei cruce invers cu stanga.

Am tacut fiindca in starea aia va dati seama ca nu eram in stare sa vorbesc, sunt si timid si nu ma simteam ca mutulica langa alba ca zapada ci langa satana.

Apoi tot rugandu-ne noi impreuna, rugaciune de obste, am zis in sinea mea vorbind cu Dumnezeu, asa in mintea mea, Doamne dă sa vad... adevarul si am zis: "Sa se despartă apele de ape si sa vad Doamne"...adevarul si atunci iata ca mi s+au deschis ochii si am vazut.

Pai am vazut asa ca in vedenie dar nu era vis ci era reala, am vazut din cele ascunse ce nu se vad si acum le vedeam numai eu caci ceilalti nu le vedeau.

Am vazut asa in dreapta bisericii la trecerea spre partea mai apropiata de altar am vazut ca un fel de om nebun cu fata rosie cu mintea batjocoritor-distractiva negra si rosie si cu ochii dandandu-se peste cap si l-am identificat imediat, asta e satana, in stanga la aceiasi mare trecere spre altar statea asa un alt om glaben cu burta mare asa ca jabba the hut cu fata galbena si capul span si cu cateva fire de par in cap si iara-si l-am identificat, asta precis e buda inghititorul de orice, iar in altar l-am vazut pe Hristos stand pe Cruce si prin El trecand asa de undeva de sus ca un duh alb, lung ca un ssssss foarte lung alb si lat cam cat o jumate de palma pe care iarasi l-am identificat, era smintisoreala lumeasca pagana ca un duh al (ne)adevarului pe care o rabda Iisus.

Iata deci cum mi-am facut o idee clara despre raul care ne bantuie, smintisoreala lumii pe care o rabda Hristos pe Cruce inaintea Lui, la dreapta Lui si stanga noastra, satanomul cu fata rosie si mintea nebuna si necredincioasa, batjocuritoare si in dreapta Lui si stanga noastra buda-omul gras mare viermoc galben care inghitea orice si eu indarat si in mijlocul bisericii ca un Joker cu zambetul taiat pe fata pana la urechi si tigancusa insalubra, desculta, murdara si neagra, cu duh gretos de laobordelatorie ce-si facea dinadins si cu obraznicie cruce mereu cu stanga si invers.

Fain vis-vedenie reala?

O vreme m-a marcat-impresionat-speriat foarte rau si profund ca nu mai aveam curajul sa ies din casa desi in casa imi era mai frica decat afara caci aparea satana si mereu porncea fara cuvinte, mie sa mi te inchini, mie sa mi te inchini, dar nu asa ca in vedenie ci in tot felul de aratari si aparitii bolnave si aici l-am identificat pe unealta lui luxifer marele pacalici apgarici...

Am uitat adevarurile ascunse ale tineretii mele dar iata ca a venit Amiel25 cu visurile lui si mi-a amintit.

Credeti ca erau visuri sau vedenii de om ratacit sau ca Dumnezeu a despartit apele de ape ca sa vad asa cum i-am cerut?... Ce credeti?

Hai cine mai are curajul sa marturiseasca?

La visul asta mi s-a mai adaugat un vis real cand am mers la biserica din centru, vazand si auzind eu pe cele nevazute, si stand la liturghie, iata ca in timp ce preotul statea si se ruga in liturghie, vad asa ca o raza galbena perfect dreapta, ca un fir de comunicatie si deasupra preotului, de sus de tot, auzeam un glas de inger-copil mic care zicea perfect exact ce zicea preotul dar defazat cu 1-2 secunde incat aveam impresia ca preotul recita dupa ingerul sufleur ca la teatru. In timpul asta mintea mea parca era o pestera plina de lilieci in care picura pic cu pic, picatura chinezeasca asa ca o apa murdara subtire ce picura rar intr-un lac plin cu matasa broastei.

Am inteles ca e vorba de pile si privilegii in sus spre ingeras si in jos spre balta din capul meu.

Iata asa mi-am facut o idee despre crucea cubica 3d care se vede pe Trinitas cand transmit slujbe de la Catedrala Patriarhala, crucea pocaintei si a rabdarii celor ce nu se vad.