[C.tin]

Pastorul Richard Wurmbrand despre ultimele clipe ale parintelui Gherasim si ale tortionarului sau de la Canal, Vasilescu, in: “Cu Dumnezeu în subterană”

„În zori, abatele Iscu a chemat lângă el doi detinuti si le-a cerut să-l ridice în picioare. «Sunteti prea bolnav ca să vă miscati», au spus ei. Toti cei din cameră s-au pus în miscare. «Ce se întâmplă? Ce vrea să facă?» întrebau. «S-o facem noi!»«Nu puteti face asta», a zis el. «Dati-mă jos din pat!»

L-au sprijinit ridicându-l. «Duceti-mă la patul lui Vasilescu!», le-a cerut.

Staretul s-a asezat lângă tânărul care-l torturase si i-a pus cu blândete o mână pe brat. «Linisteste-te», i-a spus pe un ton consolator. «Esti tânăr. Nu ti-ai dat seama ce faci». Cu o zdreantă a sters sudoarea de pe fruntea tânărului. «Te iert din toată inima si la fel cu mine si ceilalti crestini. Iar dacă noi iertăm, cu sigurantă că Christos, care-i mai bun decât noi, va ierta si El. Se va găsi si pentru tine un loc în cer». A primit spovedania lui Vasilescu si i-a dat sfânta împărtăsanie, după care a fost ajutat să ajungă la patul său.

În timpul noptii, atât staretul cât si Vasilescu au murit. Cred că s-au dus în Rai tinându-se de mână”. Vasilescu era detinut de drept comun care fusese în „brigada preotilor” si cel care îl bătuse pe staret la Poarta Albă pentru reeducare. Era ziua Nasterii Domnului sau Crăciunului a anului 1951, când părintele Gherasim Iscu, „cu lumânarea în mână, ascultând rugăciunile pe care le ceruse“, trecu la Ceruri“.