Doamne ce va mai debiteaza mintea!!!!!!! Sarutul este experimentat inca din adolescenta,atunci cand nici la credinta nu te gandesti si nici la casatorie,si-atunci unde sa-l incadrezi?Sarutul reprezinta primul instinct de apropiere(dpdv hormonal)dintre doua persoane,iainte ca acestea sa-si decida viitorul,este practicat fara restrisctii speciale de aproape toate categoriile de oameni...absolut toate.Iar cel care neaga acest adevar,minte,pentru ca pana la urma sarutul este considerat o latura minora a pacatului,fiindca intr-adevar,este un pacat in viziunea bisericii,dar unul caruia nu i se da o mare importanta,si de altfel,unul care nu poate fi eliminat.
Cand doi oameni cu un statut care tinde spre "desavarsire",se atrag printr-un sentiment nestavilit,acestea pot ceda in cele din urma printr-o apropiere mai "nevinovata",si anume prin sarut,fiind considerat limita in acceptarea neputintei,astfel rezumandu-se placerea la sarut....deci,in cele din urma,este un proces nevinovat care tinde sa se consume,chiar daca,prin nestapanire de sine,acesta la randul lui poate sa degenereze in pacatul intreg,desfranarea.
In speta,sarutul este pacat sa fie realizat ca o latura ce determina adulterul,dar nu este pacat sa fie experimentat in adolescenta(cand focul simtirilor este cel mai puternic),si chiar la maturitate cand persoanele in cauza nu au obligatii speciale,pentru ca si-n acest nevinovat stimulent trebuie sa existe un discernamant,o ratiune in cumpatarea de sine.
Intr-adevar,tinerii din ziua de astazi,adopta sarutul pur si simplu,fie ca sunt atrasi sau nu de persoanele de care se apropie,si abuzeaza de el in orice situatie,doar ca se simte liber sa o faca,si asa are chef.Nu-mi place,si prin urmare,nu apreciez acest gest,mai bine sa stai singur(a)si sa faci altceva daca in acea perioada nu te atrage o anumita persoana,si deci sa nu consumi saruturi peste saruturi doar pentru ca esti tanar.La maturitate,deja acest lucru este o responsabilitate care trebuie tratata ca atare,lucrurile sunt mai bine analizate si consecintele de asemenea.
In speta,cand doresti o persoana ai tendinta sa o saruti,este un proces chimic,un schimb complex de substante,care-ti poate invada intreg organismul cu simtirea,insa acest lucru poate sa fie si de moment,sau exprimat pe o perioada destul de scurta,ca o consecinta a trecerii organismului prin "pubertate",sau pur si simplu prin dorinte de descarcare hormonala,lucru care se desfasoara intr-un stil minunat si "periculos"deopotriva.
In ceea ce priveste,sarutul realizat fata de iubit este chiar o necesitate,necondamnabila.Practic,prin tandrete si saruturi un cuplu poate sa-si materializeze sentimentele si sa fie constient de ele,nu poti spune ca te atrage cineva doar gandindu-te ca acest lucru se intampla,trebuie sa existe o oarecare apropiere ca sa se poata concretiza veridicitatea sentimentelor si a atractiei.Teoretic,nici un duhovnic nu intreaba aceste lucruri la spovedanie,adica lucruri simple,este firesc ca ele ca se-ntample,la marturisire pacatul consta in savarsirea actului sexual in sine,sau a felatiei,chiar daca sarutul poate genera aceste lucruri se impune infranarea...si este primita iaintea credintei.Caci mai de folos este sa simti si sa te abtii,decat sa nu simti nimic si sa nu cunosti lupta cu trupul si principiile pamantesti.
|