Citat:
Īn prealabil postat de Mihailescu-Marin Daniel
A-ti simtim vreodata sete dupa adevar, pace, liniste, familie, dragoste de oameni.Lucrez intr-un domeniu in care este pusa la loc de cinste deznadejdea. Toate lucrurile pe care le faci nu sunt bune, pe langa faptul ca nu sunt bune, sefii sunt nervosi si tipa la tine. Imi tot vine sa ma duc departe, imi vine sa imi iau sotia si sa plecam in varful muntelui intr-o pestera, doar noi doi, sa avem parte de liniste, de pace dar.......nu putem.Vad in jurul meu (serviciului meu) numai oameni care sunt dezorientati, care nu stiu ce vor si nu stiu cine sunt. Vad oameni rau intentionati, vad haos in gandirea lor, vad disperarea pe chipul lor si stau si ma gandesc........Doamne, daca eu sunt in colectivul lor, inseamna ca sunt si eu la fel???Incep sa cred ca numai in rai mai am scapare, si ce bine ar fi sa ma numar bineinteles impreuna cu familia, in ceata acea binecuvantata, dar vad cum drumul spre rai se departeaza de mine si de familia mea.Am nevoie de liniste, dragoste, pace, vreau ca oameni sa se iubesca, nu mai vreau razboaie sau crize financiare, vreau ca oameni sa isi zica buna ziua cu zambetul pe fata, vreau ca oameni sa fie mai fericiti, oare este mult ceea ce cer.Nu stiu de unde sa incep, simt nevoia de schimbare, vreau ceva mai bun pentru noi, oameni cu suflet ranit si nu numai.
|
Nu stiu daca te consoleaza cu ceva dar am auzit in jurul meu,extrem de des,ceea ce spui tu.Exista mai nou un fel de stres colectiv ce risca sa ating gradatii paroxistice.Un efect direct al civilizatiei de conserva in care traim,vegetam sau cum vreti voi.
Frate,parerea mea,ai nevoie de odihna.Urgent.
Frate,dupa ce proorocul Ilie i-a infruntat pe Muntele Carmel pe slujitorii lui Baal si i-a invins,Izabela,inebunita de furie si ura i-a transmis: "Sa ma pedepseasca zeii cu toata asprimea lor, daca maine, la ceasul acesta, nu voi face cu viata ta ce ai facut tu cu viata fiecaruia din ei." ( I Regi 19:2).Saracul Ilie,care si asa trecuse prin multe,a plecat sa-si scape viata,a ajuns in pustiu si s-a pus sub un ienupar zicand: "Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, caci nu sunt mai bun decat parintii mei." Socul incercarilor isi spusese cuvantul desi era un om al Domnului dar tot un om si el,cu limitele lui.Ca si in cazul tau,probabil ca si lui Ilie lumea din jurul sau,in care traia, i s-a parut groaznica in acele momente.Ei bine Ilie adoarme si un inger i-a spus sa se scoale si sa manince.Apoi s-a odihnit iar.Apoi iar s-a trezit si a mancat iar ca sa prinda puteri.Abia apoi Domnul i s-a adresat,dupa ce Ilie isi venise-n fire din epuizarea si tensiunea incercarilor prin care trecuse.Exista o limita pentru toti si o intelepciune a odihnei si recapatarii fortelor altfel omul isi pierde luciditatea si puterea.
Daca Domnul ne-a dat acesta lectie general valabila,prin intermediul lui Ilie,poate ca si tu ai nevoie de odihna,mancare si recuperarea fortelor.Ai nevoie de odihna si limpezirea mintii frate.Este normal,uman si trebuie sa o faci.Spre binele tau.Poate stresul si tensiunea isi spun cuvantul.Lumea nu se va schimba dar nu te schimba tu dupa ea.Cred ca ar fi extrem de bine daca tu si sotia ati putea sa va luati putin timp liber,undeva in liniste,doar pentru voi.
Dumnezeu sa-ti ajute.