Citat:
În prealabil postat de STEPHAN
Mulțumesc tuturor pentru răspunsuri, mi-au fost de un real folos !
Am înțeles mai clar despre ce este vorba mai ales în ceea ce privește Sf. Liturghie .
Părintele Braniște vorbea însă, după cum puteți vedea din citatul din prima postare, și de marile sărbători ale Mântuitorului . Cum am putea înțelege, privi , trăi, din acest punct de vedere, al "prezentului continuu", un mare praznic, Botezul Domnului bunăoară ? Scuzați neputința unei minți "moderne" !
|
O nuantare pe aceasta tema gasim si in cuvintele Parintelui Arhimandrit Sofronie Zaharov.
"Cand este vorba de cunoasterea
fiintiala a Dumnezeului
Personal, avem in vedere
impartasirea in fiinta, iar nu doar simpla
intelegere intelectuala a problemei.
Omul-persoana viaza prin Dumnezeu si in Dumnezeu.
Aceasta realitate poate fi graita si in alte cuvinte: Dumnezeu imbratiseaza omul in intregime - si mintea si inima si trupul. Persoana cea care cunoaste si Dumnezeu Cel cunoscut - sunt unite intruna.
Nici unul nici altul nu devin nicicum un "obiect" in unirea lor. Cunoasterea reciproca - a omului de catre Dumnezeu si a lui Dumnezeu de catre om - are un caracter "personal", care exclude "obiectivarea".
Aceasta unire a dragostei este un act duhovnicesc in care Cel Iubit devine fiintarea noastra. Dragostei ii este propriu a stramuta viata
(legat de actul chenotic, de desertare, dupa modelul contopirii Celor Trei Ipostasuri in Fiinta Dumnezeu - nota mea) intru Acela pe Care Il iubesti, pana la a uita de sine.
Dragostea Dumnezeiasca, dupa firea sa, dupa vrednicia sa, dupa maretia sa, dupa armonia sa, dupa stapania sa - depaseste tot ce cunoaste pamantul. Ce este minunat pe langa cele spuse, este ca aceasta stare se traieste ca singura cu adevarat fireasca omului. Uimitor lucru: El este si Celalalt si totodata - al meu."
(Din volumul "Vom vedea pe Dumnezeu precum este", capitolul "Pentru principiul personal", pag. 318-319.)
P.S. "modernitatea" mintii omului nu tine de secolul 21 ci este rodul de-a lungul intregii istorii umane a pacatului primordial. Omul cazut, din toate timpurile, este "modern" - cata vreme este rupt de Dumnezeu. Pocainta si harul Duhului in Biserica ne lecuiesc de "modernitate". AMIN+