View Single Post
  #755  
Vechi 23.04.2019, 13:20:37
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

..."MĂRTURIA MONAHULUI Mitrofan, CEL CARE S-A ASCUNS ÎN SÂMBĂTA MARE ÎN PODUL SFÂNTULUI MORMÂNT CA SĂ VADĂ CUM COBOARĂ SFÂNTA LUMINĂ"...
..."Cele pe care le-a trăit în acea zi, le-a povestit după 55 de ani, la Paștile anului 1980, preotului cipriot Sava Ahilleos, după 56 de ani neîntrerupți de păzitor al Sfântului Mormânt.
...A fost tuns în monahism și a fost rânduit păzitor al Sfântului Mormânt de către Patriarhul Damian I. În această calitate, a participat la ceremonia Sfintei Lumini de la Paștile anului 1925. Vreme de multe luni l-au chinuit nedumerirea și îndoiala cu privire la natura minunii. Credința lui se clătinase și se întreba dacă într-adevăr este vorba despre o minune adevărată. Răspunsul la întrebarea sa a venit câteva luni mai târziu, în Sâmbăta Mare a anului 1926, când a reușit să se ascundă în podul Sfântului Mormânt, de unde putea să urmărească tot ceea ce se petrecea în interiorul lui.
Era stăpânit de o dorință nestăpânită de a vedea cu ochii săi cele ce se petreceau în înteriorul Mormântului în clipa când cobora Sfânta Lumină.
...„Trebuia să văd, ca un alt Toma necredincios”, spunea el, „cuochii mei ceea ce se întâmplă în interiorul Mormântului ca să cred”...spune monahul.
Într-o zi, pe când curăța cupola în podul Mormântului, a descoperit o mică ascunzătoare în care, cu greutate, putea intra trupul unui bărbat. Era singurul loc în care putea să se ascundă și să urmărească nevăzut de nimeni venirea Sfintei Lumini.
În Vinerea Mare a anului 1926, la miezul noptii, Părintele Mitrofan pune în aplicare planul său îndrăzneț. La ora 00:30 a cerut de la un ajutor de al său să-i aducă o scară ca să controleze candelele ce erau atârnate sus. După ce a urcat în podul Mormântului, a spus ajutorului să ia scara, motivând că va coborî de acolo printr-o săritură atunci când va termina controlul.
Însă Părintele Mitrofan a rămas în ascunzătoare toată noaptea. Ceasurile care au urmat au fost martirice, așa cum povestește el însuși, deoarece a început să fie stăpânit de o frică nemaicunoscută. Învinovățiri și mustrări de conștiință îl chinuiau pentru ceea ce a îndrăznit să facă.
„Am început să mă prihănesc pe mine însumi”, spunea el, „pentru ceea ce am făcut și pentru hotărârea mea lipsită de maturitate...
Toată lumea crede, numai tu, Mitrofane, nu crezi”.
Vreme de 12 ceasuri a rămas nemișcat și tăcut. Avea cu el numai puțină apă și o mică lanternă, pe care a folosit-o la ora 11 dimineața, când Mormântul a fost pecetluit și el a rămas singur în întuneric.
După o oră, potrivit tipicului, la ceasul al doisprezecelea din zi, ușa Mormântului a fost despecetluită și, mai târziu, a intrat patriarhul grec.
...„Atunci am deslușit chipul patriarhului, care s-a plecat să intre în Mormântul dătător de viață. Exact în acea clipă, când agonia mea ajunsese la o înfricoșătoare încordare nervoasă în mijlocul tăcerii mormântale, în care îmi auzeam și răsuflarea, am auzit deodată un șuierat ușor. Semăna cu suflare ușoară de vânt. Și îndată am văzut o priveliște de neuitat: o Lumină albăstruie a umplut tot sfințitul loc al dătătorului de viață Mormânt...
Câtă frică și cutremur nu mi-a pricinuit acea Lumină albăstruie, în care Îl vedeam clar pe patriarh, de pe fața căruia curgea transpirația… Și, ca și cum ar fi fost luminat de acea Lumină, a început să citească rugăciunile…
Și îndată Lumina albăstruie a început să se preschimbe într-o Lumină albă, ca aceea a Schimbării la Față a lui Hristos. În continuare acea Lumină albă s-a preschimbat într-o sferă luminoasă ca soarele, care a rămas nemișcată deasupra capului patriarhului. Apoi l-am văzut pe patriarh ținând mănunchiurile cu 33 de lumânări. Și ridicându-și încet mâinile în sus, s-au aprins dintr-odată sfânta candelă și cele patru mănunchiuri de lumânări. În acea clipă a dispărut sfera luminoasă. Ochii mi s-au umplut de lacrimi și trupul îmi ardea în întregime.”...
Aceasta este istorisirea Părintelui Mitrofan referitoare la fapta îndrăzneață pe care a întreprins-o în acea Sâmbătă Mare a anului 1926. Este singurul martor ocular care, fără să aibă dreptul, a trăit coborârea Sfintei Lumini în interiorul Mormântului lui Iisus Hristos.
(Haralambie K. Skarlakidis, Sfânta Lumină. Minunea din Sâmbăta Mare de la Mormântul lui Hristos)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote