[patinina34]

Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea

Prima mare sărbătoare religioasă din anul bisericesc, care începe la 1 (14) septembrie, este Naşterea Maicii Domnului, numită în popor şi Sfânta Maria Mică - 8 (21) septembrie, pentru a fi deosebită de Adormirea Maicii Domnului, de la 15(28) august, sau Sfânta Maria Mare.
Cele patru Sfinte Evanghelii nu dau prea multe amănunte despre viaţa Sfintei Fecioare Maria, şi mai ales despre naşterea şi copilăria ei, aceasta explicându-se prin faptul că figura centrală a Noului Testament este Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Despre părinţii săi, dumnezeieştii Ioachim şi Ana, ştim ca erau originari din Nazaretul Galileii - cum scrie Evanghelia apocrifa a lui Iacob. Ei ajunseseră la adânci bătrâneţi fără să aibă copii, dar nu-şi pierduseră speranţa, rugându-se continuu lui Dumnezeu să le dăruiască un urmaş. În încrederea lor au mers până la retragerea în locuri singuratice, separat, unde au postit, s-au rugat, au lăcrimat şi şi-au sfâşiat inima, până ce Dumnezeu le-a trimis răspuns, prin înger, că cererea lor va fi primită. Aşa s-a născut Maria, viitoarea Sfânta Fecioara Maria, care a fost aleasă de Dumnezeu să fie vasul ales, ce va purta în pântece şi va naşte pe Mântuitorul lumii, cum proorocise Isaia: “Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Is. 7, 14).
Sfinţii Ioachim şi Ana o consacră serviciului religios la Templu, Biserica rânduindu-i o altă sărbătoare, la 21 Noiembrie - Intrarea în Biserică a Maicii Domnului - în amintirea făgăduinţei părinţilor săi trupeşti de a închina pruncul lor lui Dumnezeu, spre a vieţui întru bunătate, cinste şi neprihănire.
Cea de a treia sărbătoare anuală dedicată Sfintei Fecioare Maria este Buna-vestire (25 martie). Cu ocazia vizitei pe care a făcut-o Elisabetei, rudenia sa, viitoarea mamă a Sfântului Ioan Botezătorul, aceasta a numit-o “binecuvântată între femei” şi “Maica Domnului meu”. Iată cuvintele Sfântului Evanghelist Luca, unul din Apostolii Domnului: “Şi a intrat Maria în casa lui Zaharia şi s-a închinat Elisabetei. Iar când a auzit Elisabeta urarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt şi, cu glas puternic, a strigat: "Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecului tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?” (Lc. 1, 40-43).
După naşterea minunată a Fiului lui Dumnezeu în Bethleemul Iudeii (Lc. 2, 4-16), Sfânta Fecioara Maria va fi deseori alături de Iisus în multe din momentele vieţii sale pământeşti: la tăierea-împrejur, la 8 zile, când i s-a pus numele; la prezentarea la templu; în timpul fugii în Egipt de frica lui Irod, care voia să-l ucidă pe Prunc; în timpul predicii lui Iisus în templu, când avea numai 12 ani; la nunta din Cana, dar mai ales în timpul Patimilor, moment când Sfânta Fecioara este încredinţată de Iisus Apostolului Ioan (In. 19, 25). În sfârşit, după înălţarea la cer a Domnului (FA, 1, 14) Sfânta Fecioara Maria şi femeile care au urmat pe Iisus fac parte din grupul apostolic.
Între Sfinţi, Sfânta Fecioara Maria ocupă locul cel mai de cinste, fiind mai presus de toate puterile îngereşti şi atingând cea mai înaltă treaptă a desăvârşirii omeneşti. Cinstirea pe care Biserica o dă Sfintei Fecioare Maria se numeşte supravenerare sau supracinstire (hiperdoulia), spre deosebire de cinstirea acordată sfinţilor, care se numeşte venerare (doulia). Sfânta Biserică o numeşte “Împărăteasa” şi “Doamna”, mărturisind că este “mai cinstita decât heruvimii şi mai mărita, fără de asemănare, decât serafimii”, deoarece s-a învrednicit să fie aleasă de Dumnezeu ca Maică a Fiului Său.
Temeiurile preacinstirii Maicii Domnului sunt următoarele: După ce protopărinţii noştri, Adam şi Eva, au păcătuit, Dumnezeu i-a anunţat că mântuirea va veni prin femeie: “Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei: aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul” (Fac. 3, 15). Precum păcatul a venit prin Eva, mântuirea avea să răsară din Fecioara Maria - "Eva cea nouă".
Dumnezeu Însuşi a preţuit-o pentru viaţa sa neprihănita, alegând-o ca Maică a Fiului Său dintre toate femeile din lume.
Îngerul Gavriil, trimisul Domnului, i s-a închinat şi a salutat-o cu cuvintele: “Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei". Iar ea, văzându-l, s-a înspăimântat de cugetul lui şi cugeta întru sine ce fel de închinăciune poate să fie aceasta (Lc. 1, 28-29).
Oamenii din mulţimile care urmau şi ascultau pe Iisus şi vedeau minunile Sale, o fericeau pe cea care L-a purtat în pântece. Iar când vorbea Iisus, o femeie din mulţime, ridicându-şi glasul, I-a grăit: “Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericit sânul pe care L-ai supt”. Iar El a răspuns: “Da, aşa este, dar mai fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc pe el” (Lc. 11, 27-28).
Însuşi numele Sfintei Fecioare - Maria înseamnă Doamnă, Stăpâna, cea Aleasă. Si, într-adevăr, a fost o persoană aleasă sau distinsă. La aceasta se referă psalmistul când o numeşte “Aleasa Domnului” şi “Regina care stă de-a dreapta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată” (Ps. 45, 10-18).
Naşterea mai presus de fire a Domnului a păstrat neatinse peceţile fecioriei, Maica Domnului rămânând fecioară în timpul şi după naştere. Aceasta a vestit-o Domnul prin vedenia proorocului Iezechiel: “Apoi a dus bărbatul acela înapoi la poarta templului, spre răsărit, şi aceasta era închisa. Şi-mi zise mie: Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nimeni nu va intra prin ea, căci Domnul Dumnezeu al lui Israel a intrat prin ea. De aceea va fi închisă. Ci numai singur Împăratul să vină prin ea, ca să mănânce pâine înaintea Domnului, să intre prin pridvorul porţii şi să iasă tot pe acolo” (Iez. 44, 1-3). Sfinţii Părinţi afirmă că acest text mesianic profeţeşte fecioria Maicii Domnului şi după naştere. Domnul Hristos se va naşte fără a strica peceţile fecioriei, precum razele soarelui străbat sticla, peştii apa, păsările aerul fără a lăsa urme.
Recunoscându-i Sfintei Fecioare Maria marele rol în iconomia mântuirii, Biserica noastră o preamăreşte din cele mai vechi timpuri, închinân-du-i imnuri, adresându-i rugăciuni sau numind-o “Împărăteasa Maică”, “Pururea Fericită”, “Prea Nevinovată”, “Biserică sfinţită”, “Uşă cerească”, “Rai cuvântător”, “Lauda fecioriei” etc. Nu există nici un serviciu divin în care numele Sfintei Fecioare Maria să nu fie pomenit ori să nu i se adreseze ectenii sau rugăciuni.
Revenind la praznicul naşterii Maicii Domnului, putem spune ca el ne apare ca marea bucurie pregătită de Dumnezeu dinaintea celei supreme, a Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sfânta Fecioara Maria este aurora care vesteşte zorile, este luceafărul în care stă ascuns viitorul, lumea nouă a lui Hristos care avea să vină.
Troparul Naşterii Sfintei Fecioare Maria este nespus de sugestiv: “Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea, că din tine a răsărit soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, şi dezlegând blestemul a dat binecuvântare, şi stricând moartea ne-a dăruit nouă viaţă veşnică”.

Domnul fie cu voi.