Au existat și preoți celibi care nu erau nici monahi, nici căsătoriți, în prezent nu se mai hirotonesc decât foarte rar, nu știu din ce rațiuni, sunt biserici pe care stau lacăte prin sate și le-ar prinde bine un slujitor care să nu plece 5-10 ani, căsătorit sau nu, dacă preoții căsătoriți nici nu s-ar da jos din mașină în astfel de sate, ori ei, ori soția, poate altul ar aprecia că are șanse să-și împlinească preoția chiar și în zone sărace și depopulate.
Ziarul lumina - Dicționar: „
Preot celib: preotul care nu este nici căsătorit, nici monah. Celibatul se întâlnește mai rar la noi, el este specific mai ales Bisericii Apusene. Preotul celib nu se mai poate căsători, dar în monahism poate intra oricând.”
Doxologia: Tipurile de preoție- (fragment dintr-o carte a pr. Nicolae Tănase) :
„Dacă se poate să faceți o scurtă prezentare cu privire la cele două preoții, de celibat sau de căsătorie.
Răspuns: Deci, romano-catolicii au preoți numai necăsătoriți. Noi, ortodocșii, avem preoți călugări, preoți căsătoriți și preoți celibi. Avantajul în ortodoxie este că preotul căsătorit poate oferi un exemplu de căsătorie în parohie, însă preotul celib are avantajul că se dedică total slujirii preoțești, fără să mai fie reținut de aspecte ale familiei, etc. Deci toate cele trei sunt bine primite.”