Ai si tu dreptate frate Demetrius !
Daca as sti ca Dumnezeu e cu mine, mi-ar fi mai usor sa trec prin calvarul asta...
Asta ma roade cel mai rau, sentimentul ca nu e cruce spre mantuire si ca e pedeapsa pentru ceva si nu stiu acel ceva ca sa l remediez si din aceasta cauza si deznadejdea si disperarea...
Sunt disperat ca isi intoarce Dumnezeu fata de la mine din cauza acestor ganduri, ca i se va sfarsi rabdarea intr o zi... etc. Stiu ca poate par absurde aceste ganduri, dar mi se pare cel mai rau lucru care i se poate intampla unui om. Sa cada din mila ui Dumnezeu.
Adica sa ma trezesc intr o zi ca nu mai vreau sa ma pocaiesc, sa ma infranez de la pacat, etc.
Stiu ca sunt obsesii astea, frici, datorita acestor ganduri, imi fac N scenarii bla bla..s-au dezvoltat cu timpul astea din cauza ca problema se agrava si astea mi le-am facut eu singur, combinatii de "N luate cate K"
Pana una alta ma lupt cat pot cu aceste ganduri, cer iertare Domnului, incerc sa nu ma las biruit de deznadejde si .fac rabdare.
Recunosc: cu rabdarea stau f prost, am temperament f coleric, sunt iute la manie si nu stau prea confortabil cand rabd ceva ce nu mi place, desi dorinta sa fac acestea o am.
Cu simtirea e mai greu !
|