View Single Post
  #981  
Vechi 20.05.2020, 10:48:12
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.981
Implicit

ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, este unul dintre cei mai cunoscuți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române despre care s-a stabilit că a fost turnător la Securitate. Acest lucru este confirmat de o decizie definitivă și irevocabilă a Înaltei Curte de Casație și Justiție, din octombrie 2012.
Potrivit Deciziei CNSAS numărul 3.370 din 9 octombrie 2007, ÎPS Pimen, cu numele de mirean Vasile Zainea, este titularul dosarelor SIE 40160 și I 993, iar potrivit celor consemnate în aceste dosare, „a fost utilizat ca informator de IJ Suceava sub numele conspirativ Sidorovici în perioada 1975-1977”.
În documentul citat, se arăta că „în perioada cât a funcționat la Putna, a fost folosit uneori de organe în culegerea de informații despre unele elemente străine ce vizitau sau erau cazate la mănăstire” și că datele obținute le furniza verbal.
„După venirea sa la Suceava a fost atras și mai mult la colaborare, iar informațiile ce le obținea le furnizează în scris, deși nu este înregistrat la noi ca sursă”, se preciza în dosarul SIE 40160.
În decizia CNSAS se mai arăta că, după întoarcerea de la o specializare în Republica Federală Germania, la 30 iunie 1977, Vasile Zainea a fost înregistrat ca informator intern de DIE, cu scopul pregătirii lui „cu sarcini în exterior, având numele conspirativ Petru”.
„Anterior înregistrării ca informator intern, documentele confirmă preluarea titularului de serviciul de informații externe înainte de plecarea în RFG la sfârșitul anului 1976”, se mai arăta în decizia CNSAS, unde se preciza că dosarul personal de informator DIE a fost deschis la 20 noiembrie 1976.
Totodată, se menționa că, în iulie 1977, Vasile Zainea a fost inclus într-o delegație a Patriarhiei Române care s-a deplasat în „Galaxia”, denumirea conspirativă a SUA, pentru a acționa în cadrul „Riposta 77”.
În 22 ianuarie 1979, se propunea abandonarea informatorului întrucât acesta nu a reușit să îndeplinească sarcinile informative cu care fusese trimis la Ierusalim, în Israel, revenind în țară mult mai devreme din cauza imposibilității de adaptare la condițiile climatice ale acelei zone. În urma unei aprobări a adjunctului ministrului de Interne, se propunea, în 28 februarie 1979, abandonarea informatorului Petru și clasarea materialelor existente întrucât nu mai prezintă interes.
La dosar sunt mai multe extrase din note care ar fi fost semnate olograf de sursa Petru, o notă redactată olograf de sursa Sidorovici în care sunt prezentate mai multe discuții avute cu diferite persoane în străinătate, dar și unele aprecieri, cum ar fi cea despre situația Arhiepiscopiei Misionare din America.
Acolo, sursa Petru arăta că „sărăcia lucie” a Arhiepiscopiei este cauzată de faptul că Arhiepiscopul „nu poate să se încadreze în specificul vieții americane” și nu folosește posibilitățile specifice Americii de dobândire a celor necesare, cum ar fi primirea de donații în bani sau obiecte sau „folosirea bingo-ului, joc de noroc autorizat de stat și pus sub controlul Bisericii ca o autoritate morală”.
În aceeași notă se menționa că lipsa de colaborare între Arhiepiscop și preoți „se datorează și faptului că Arhiepiscopul, când se duce în vizită canonică într-o parohie, mai întâi vizitează pe unii enoriași, ispitindu-i de comportarea preotului și apoi se duce la preot”.
Într-o notă din 18 ianuarie 1975 semnată cu numele „Pr. Pimen” acesta explica în ce mod a adăpostit bagajele unui preot de la mănăstirea „Sf. Ioan” care urma să plece în SUA.
Totodată, la dosar există și transcrierea unor extrase de pe banda de magnetofon ale aspectelor relatate de Petru, după misiunea din „Kogălniceanu”, numele conspirativ al RFG, dar și un raport privind instructajul făcut lui Petru.
IPS Pimen Suceveanul a contestat decizia CNSAS și a solicitat instanței să o anuleze arătând că nu a avut niciun angajament scris cu aceste instituții.
„Numele conspirative Sidorovici și Petru din dosarele 40160 și I 993 ale SIE au fost date pe proprie răspundere de foștii ofițeri cu care am avut diferite discuții sub pretextul activității bisericești (duhovnicești) și istorice”, arăta IPS Pimen în contestația depusă la instanță.
ÎPS Pimen: „Dacă sunt așa periculos, atunci puneți-mi cătușele pe mână! “
Despre această perioadă întunecată din viața sa, ÎPS Pimen a amintit în același interviu acordat publicației BOR. Întrebat care a fost perioada cea mai dificilă din viața sa, el a răspuns:
„Tot când am fost stareț și ghid la Putna. Pentru că trebuia să știi ce să vorbești, ce să spui fiecăruia care venea la mănăstire și mai ales celor care veneau pentru muzeu, pentru vizitare.
Putna, fiind zonă de frontieră, era în vizorul Securității.
– Și mi s-a spus: Părinte, dacă semnalați un pericol pentru securitatea națională, să ne înștiințați.
– Și le-am răspuns: Dacă este vreun pericol pentru securitatea națională, spun nu dumneavoastră, ci, potrivit rânduielii noastre bisericești, spun Patriarhului, iar Patriarhul spune Procurorului General al Statului.
Dar n-am văzut nici o manifestare dușmănoasă, periculoasă, pentru Securitatea Statului. Și a fost foarte greu…
De exemplu, a venit în perioada aceea la mănăstirile Sucevița, Voroneț, Humor și Moldovița un grup de fotografi străini, pentru un album care urma să fie editat în cadrul UNESCO. Au terminat lucrarea și și-au manifestat dorința să viziteze Putna.
Eu m-am pregătit să-i întâmpin, cu jumătate de ceas mai înainte de ora anunțată; însă, mai înainte cu vreun sfert de oră, vine o persoană pe o motocicletă cu ataș, întoarce în fața mănăstirii și pleacă.
Eu eram obligat să iau numărul motocicletei, însă nu am făcut lucrul acesta.
Când am intrat cu delegația în pridvorul bisericii pe ușa de sud, pe ușa din nord a intrat și persoana ce a venit cu motocicleta și la unul dintre străini i-a strecurat un plic în buzunar. Eu am observat lucrul acesta, dar am mers înainte și am explicat la mormânt, la muzeu și a urmat apoi o tratație, după cum era rânduiala.
La vreo două ore după ce au plecat, vine informatorul din cadrul partidului și mă întreabă:
– A fost ceva deosebit?
– Eu zic: Nimic.
– Probabil că nu ați observat dumneavoastră.
Acel agent al securității sigur a fost ascuns undeva și a văzut, însă fiind și el român nu a spus: Părinte, de ce minți? ci a tăcut și el! Ăștia erau oamenii cu adevărat români în timpul regimului comunist!
Altă dată, m-au pus să-l provoc la discuții pe un fost funcționar la ambasada americană, Radu Băncescu. Și mă tot eschivam, ba că nu l-am întâlnit, ba că era grăbit, ba că ar avea o rezervă față de mine.
Și el aflând, foarte supărat le-a zis: Ce mă tot sâcâiți!? L-ați pus pe starețul de la Putna să mă tragă de limbă! Când au auzit cei de la Securitate, au raportat și șefului mare de la București și au consemnat despre mine: „A trădat legătura cu noi”! E scris în dosarul meu de la CNSAS.
Când trădezi legătura cu ei urmează un glonț sau închis. Și un an de zile au insistat la părintele Mitropolit să fiu mutat de acolo și el tot întreba: Dar ce-a făcut? Și ei nu spuneau că nu le-am dat informații, ci că am avut ieșiri față de străini.
Și, până la urmă, sigur că am plecat, la Văratec, într-o mașină pusă la dispoziție de ei, cu câteva haine și cărți. Nici nu eram sigur că voi ajunge la destinație. La Văratec am avut un fel de domiciliu forțat. Și a venit cineva și mi-a spus: Nu ai voie să ai legătură cu nimeni; doar la biserică și la camera unde ești găzduit. Eu am spus: Dacă sunt așa periculos, atunci puneți-mi cătușele pe mână! Și am plecat din fața lui.
Nu a fost ușor în acele vremuri“
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote