[Mihnea Dragomir]

Dintre toate intervalele de timp cu care opereaza calendarul, singurul care are o baza exclusiv religioasa este...saptamana. Anul corespunde unei realitati astronomice legata de miscarea de revolutie, ziua corespunde unei alte realitati astronomice legate, de asta data, de miscarea de rotatie. Pana si anotipul corespunde unei realitati geografice, unui ciclu al vremii. Doar saptamana "nu exista" pentru cei pentru care credinta nu exista. Pesemne acesta e motivul pentru care, prin variate cai, mai pe fata sau mai pe ocolitelea, se incearca demantelarea saptamanii ca interval de timp, demantelarea oricarui ciclu hebdomadar. Si, cum saptamanile sunt ritmate de Ziua Domnului, cu deosebire Duminica face tinta unei adevrate campanii care nu-si spune numele, dar care imi este tot mai vizibila. Pana mai ieri, repausul Duminical era sacro-sanct. Nimeni, in afara de cei de la "foc continuu", nu lucra. Supermarketurile erau inchise, buticurile erau inchise, liber-profesionistii nu lucrau. Iar cei care erau nevoiti sa lucreze, prin natura muncii lor, primeau niste sume in plus pentru asta, de regula dublul compensatiei pentru o zi obisnuita.

Astazi, tot mai multi ataca repausul Duminical, shabat-ul Noului Testament. Nu degeaba Dumnezeu a formulat Porunca a Treia intr-un fel unic, ci din pricina omniscientei Sale, a capacitatii de a cunoaste viitorul ca si trecutul. "Adu-ti aminte" spune Dumnezeu in preambulul Poruncii a Treia. Adu-ti aminte de Ziua Domnului. Este singura porunca in care Dumnezeu, prestiind ca omul o va uita, ne spune sa ne amintim de ea. Ei bine, astazi, sindicatele, structuri sociale care se presupune ca apara exact interesele muncitorilor, cer desfiintarea particularitatii duminicale. Angajatii sa aiba liber, dar nu neaparat Duminica, ci unii lunea, altii martea, etc. Cei care lauda asemenea intitiative (asinus asinum fricat...) gasesc nenumarate avantaje sociale ori economice daca asemenea noua blasfemie ar fi pusa in practica.

Dar, cine crede ca Biserica are dusmani numai in afara ei, se inseala. Cel mai trist lucru, fiindca arata gradul de dezorientare diabolica la care s-a ajuns, e ca asemenea demantelari ale Duminicii se intampla sa vina chiar de la oamenii Bisericii. Prima data cand am auzit, de la un preot, ca noi, care traim in vremea Noului Testament, prin "repaus duminical" trebuie sa intelegem sa venim la slujba, mi-am spus ca o fi confundat, saracul, Porunca a Treia a lui Dumnezeu cu Porunca Intai a Bisericii Catolice, care prevede, intr-adevar, acest lucru. Cand, mai apoi, la o spovada, alt preot mi-a spus ca smotruiala facuta Duminica nu e pacat, am ciulit urechile si am devenit mult mai atent la acest aspect al derutei vremii. Cand am aflat ca sindicatele cer desfiintarea repausului duminical, mi-am spus "interesanta potriveala".

Desigur, tot o intamplare, fara legatura cu toate cele de mai sus, e aceea ca, pentru prima data in Franta, vacanta de Ziua Tuturor Sfintilor nu mai incepe lunea, ci incepe de...joi, provocand parintilor mari complicatii. Curios lucru, bancii mele nu mai pot sa ii cer, mai nou, varsamant automat in contul de economii o data pe saptamana, ci numai o data pe luna sau pe trimestru. Iarasi, nicio legatura. Stiu, stiu, sunt conspirationist, iar conspiratii, toata lumea stie, nu au existat niciodata.

Pentru cei siliti sa lucreze Duminica, adica pentru cei robiti, Domnului sa ne rugam! Sa nu fie ca acestia sa fie tot mai numerosi!